Maria Diana Popescu
Măi, să fie! Aud şi eu pentru prima dată un premier afirmînd că la nivelul aparatului administrativ central „e o scleroză totală”! Mai întîi să vedem reforma reală propusă, adică reducerea la jumătate a funcţionarilor publici, care taie frunze la cîini! De astfel de declaraţii publice e plin podul românului! E ca şi cum N.A.S.A. ar face public faptul că din 2020, să zicem, vom merge cu liftul spaţial pe Marte. Deşi sînt şi ei convinşi că bat cîmpii, pentru că era cosmică s-a cam prăpădit fără succes. S-au cheltuit munţi de bani pentru ratări: nici un profit de pe Lună, nici de pe asteroizi, nici de pe alte planete. Başca întîlnirea cu extratereştrii. Ca să aduci un pumn de minereu rar de pe un corp cosmic, costă de mii de ori mai mult decît l-ai obţine prin sintetiză pe Pamînt. Costurile, distanţele, toate fac din problema explorării spaţiului un excelent subiect pentru povestiri S.F. şi atît. Să fim mulţumiţi dacă activităţile spaţiale vor îmbunătăţi comunicaţiile prin satelit şi vor evita coliziunile cosmice cu impact asupra Terrei. Restul e politică de război şi globalizare. Aşadar, cum şmecheria politicienilor mioritici e de nevindecat, veşnică şi atotstăpînitoare, experţii în modificarea Constituţiei vorbesc despre un „preşedinte notar” şi o „republică parlamentară”. Se vede de pe Marte că cei din fruntea bucatelor naţionale îşi aranjează ploile cu ajutorul ei! Parlamentarii vor avea imunitate sporită, adică cenuşă groasă pe turtă, iar şeful statului puteri limitate. Este oficial! Ca şi trecerea la euro! B.N.R. a cerut introducerea monedei euro în noua Constituţie.
Bucurie mare, nu-i aşa? Chiar în sediul B.N.R. strategul alogen american, născut la Budapesta, George Friedman, preşedinte al Stratfor, afirma: „Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!” Are dreptate! Ce-i lipseşte chelului? Tichia de mărgăritar. Vom sărăci de tot! Preţurile se vor umfla, iar salariile vor fi mai neputincioase. Vom fi servitorii de frunte ai organismelor mondiale care ne vor folosi după bunul plac. Probabil am fost promişi în acest scop prin scrisori de acreditare. La fel ca în scrisoarea găsită de poliţie în apartamentul şefei F.M.I: „Folosiţi-mă aşa cum credeţi că e mai bine!”. Lagarde îi informa pe Nicolas Sarkozy că o poate „folosi” la treburile „casnice”. Despre scrisoarea-jurămînt, descoperită în timpul percheziţiei efectuată în luna martie la apartamentul din Paris al şefei F.M.I, Christine Lagarde, şi făcută publică în „Le Monde” abia acum, la trei luni de la data percheziţiei, am scris la vremea respectivă în editorialul „Aşteptam de mult pe la gard”.
„Sînt alături de dumneavoastră”, scrie Lagarde, „pentru a vă sluji proiectele pentru Franţa. Folosiţi-mă aşa cum credeţi ca e mai bine pentru acţiunile dumneavoastră. Dacă decideţi să mă folosiţi, am nevoie de dumneavoastră ca ghid şi susţinător. Fără ghid, voi fi ineficientă. Fără susţinători, nu voi fi plauzibilă”. Scrisoarea a fost găsită în cazul dosarului Bernard Tapie, şefa F.M.I. fiind bănuită că a contribuit la victoria acestuia într-un litigiu ce i-a adus 400 de milioane de euro. Scrisoarea mai precizează că, Lagarde nu are „ambiţii politice personale” şi că, spre deosebire de anturajul lui Sarkozy, „nu are dorinţa de a fi un servitor ambiţios”. Vedeţi cum cei de la vîrful planetei se servesc pe furiş între ei? Iată de ce vin întotdeauna cu păreri critice! Pentru că atitudinea critică obiectivă, argumentată şi măsurată, invită la diferenţiere între adevăr şi manipulare, între scop şi finalitate. Vedem destul de clar că politica, în orice colţ al lumii, e un maidan, unde bat mingea în neştire şi servitute tipologii umane divers colorate. Ca şi la noi, de altfel. Şuturile sau golurile trase în poarta adversarului se înscriu în „estetica corupţiei”, a blatului şi n-au nimic de-a face cu spiritul românesc, fiind de fapt glorificarea unor interese personale sau ale grupurilor care frecventează o atare cocină ideologică sectară. Focalizarea falşilor salvatori ai naţiunii, a falselor evenimente petrecute pe scena mare a politicului, proliferarea ştirilor îndoielnice, manipularea şi întreţinerea confuziei dintre sfera fabricată a nonvalorilor şi zestrea reală, urmăresc anihilarea rezistenţelor critice-protestatare şi, în mod special, reducerea la tăcere sau cenzura drastică a valorilor românismului.
Cît de uşor îi lăsam să ne încovoie demnitatea şi verticalitatea românească, pentru a accepta sclavia şi civismul de consum, ornamental şi nefast! Cum muşterii noştri au depăşit decenţa şi nu mai valorează nici cît o ceapa degerată, ar trebui evacuaţi din orice funcţie de decizie! Unde sînt diplomaţii de carieră? Intelectualii de la care generaţia tînără să preia ştafeta dragostei de patrie şi popor? Unde sînt cei care ar trebui să facă politica naţiunii române? Figurile acestea din rotativa Puterii, aceleaşi de douăzeci şi trei de ani, au dat atîtea palme năucitoare identităţii noastre, au generat doar scandaluri de top şi şi-au sporit nemăsurat averile! Desigur, ei au dreptul să facă orice cu viaţa lor! S-o arunce în hău, dar li se interzice asasinarea poporului român, începută în urmă cu aproape un sfert de veac!
