"Paranghelia" publica, bucuria "calicilor"

În anul 1980, regizorul grec Pavlos Tassios a lansat pe piaţa cinematografiei, filmul „Paranghelia” a cărui muzică a fost premiată la festivalul de la Salonic. Scenariul filmului urmăreşte firul unei petreceri care începe prin cântec şi dans şi ia sfârşit printr-un violent conflict. Acesta este generat de gestul unui consumator de a comanda ( comandă =„paranghelia”) unui anumit gen de muzică în local. În greaca modernă, cuvântul „paranghelia” semnifică : mandat, instrucţiune, ordine, comandă. Nu am să insist pe evoluţia semantică a acestui cuvânt şi nici pe intrarea acestuia în argoul limbii române. Modul în care acest cuvânt a fost preluat în limba română semnifică, în manieră popular balcanică, prototipul unei petreceri zgomotoase, asigurată gratis, cu muzică şi băutură din belşug. Deşi nu are nicio legătură cu semnificaţia de origine, sensul dat de noi, românii, demonstrează o intensă comunicare balcanică, româno-bulgaro-greacă. Deseori am auzit expresia „Am tras o „paranghelie” cu prietenii de au chemat vecinii poliţia”. Cât priveşte cuvântul „calic” acesta semnifică „un individ lipsit de mijloace materiale, foarte sărac, scăpătat, cerşetor, care trăieşte din pomeni, zgârcit şi avar”.

În Bucureştiul secolului al XIX –lea, „mahalaua” era denumită zona în care trăiau cei nevoiaşi, „calicii”.Documentele vremii vorbesc despre „Podul lui Hadîm”, de pe Dâmbovicioara, străzile Orfeu, Emigrantului, Antim, Cazărmii, până la intersecţia cu străzile Constantin Moroiu şi Militari, loc numit în vechime „Gura Văii”. Aici era inima mahalalei iar documentele menţionează despre existenţa unui „Puţ al Calicilor” marcat cu o cruce de piatră, vizibilă în fotografia executată de Ludwig Angerer, în 1855. Oameni paşnici în veacurile trecute, „calicii” se îndeletniceau cu cerşitul şi cărăuşia. Calicii au dăinuit în această zonă până în preajma Primului Război Mondial, când evoluţia bruscă a oraşului i-a împins departe, în Ferentari.

Istoria plină de mister a Bucureştilor menţionează aşezările Brâncoveneşti în vecinătatea „Podului lui Hadîm” şi în continuare Podul Calicilor - denumit concomitent şi Podul Craiovei, iar din 1878, Calea Rahovei.

În zilele noastre, demolările lipsite de sens, ruinele şantierelor părăsite, drumurile neterminate conferă acestei zone un aspect lugubru. Fără să vrei, trăieşti cu senzaţia că te afli pe noul Pod al Calicilor. Dacă în evul mediu gaşca de mahala funcţiona ca o bandă de infractori având o ierarhie demnă de invidiat, ceva mai târziu, în perioada modernă, gaşca avea un lider unanim recunoscut, cu legături trainice în lumea cosmopolită a mahalalei. Această lume a fost învăluită de uitare, iar în locul ei s-a afirmat noua civilizaţie urbană în care, liderul de cartier, respectiv de sector, este ales prin vot uninominal şi plasat într-o ierarhie a autorităţii de stat. Am ajuns în zilele noastre în care, continuă să ne sfideze culoarele subterane ale unei societăţi, incapabilă să-şi recunoască defectele şi să-şi descopere cauzele decăderii. Diferite categorii socio-profesionale rătăcesc prin labirintul economiei de piaţă fără să trăiască cu adevărat sensul existenţei, binefacerile propriei creaţii şi destinul istoric. Între aceste categorii, dascălii reprezintă, cu siguranţă, categoria cea mai conservatoare în privinţa atitudinii satirice la adresa unor profitori ai autorităţii publice şi sub mirajul imaginarului, îşi sacrifică propria energie pentru netezirea drumului generaţiilor tinere, spre adevăr. Rămaşi în afara tarabei politicii, traiesc înconjuraţi de satisfacţiile morale şi exprimă în tonul lor ironic, pesimismul social. Omul de geniu, dascălul sărăcit şi umilit, a fost şi rămâne incompatibil în această societate, în care, profitorii joacă la ruletă viitorul generaţiilor tinere, alungate de pe „piaţa românească a valorilor intangibile” direct, în ograda vecinilor occidentali. Marea majoritate a dascălilor noştri intră la catedră cu cel mai mic salariu brut din toată Uniunea Europeană iar peste 40% dintre cadrele didactice până în 35 de ani din România vor să părăsească sistemul de învăţământ în următorii cinci ani. Salariul brut al unui profesor debutant din România este cel mai scăzut din UE şi de aproximativ 20 de ori mai mic faţă de cel al unui cadru didactic cu aceeaşi încadrare din Luxemburg, care este de 4.765 de euro. În timp ce un profesor debutant din România câştigă 223 de euro brut pe lună, un cadru didactic cu aceeaşi încadrare din Germania are un venit lunar brut de 3.040, iar unul din Spania obţine 2.721 de euro. Salarii sub pragul de 2.000 de euro se înregistrează în Austria - 1.982 de euro, Marea Britanie - 1.915 euro, Italia - 1.854 de euro, Franţa - 1.624 de euro şi Ungaria - 716 euro. Marele poet naţional, adulat de comunişti şi uitat de capitalişti, Mihai Eminescu, fascinat încă din timpul studenţiei de cosmogonie, a scris ulterior o poezie, Scrisoarea I- a, un fel de profesiune de credinţă, cu privire la soarta geniului în posteritate:

...Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,

Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate

Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,

Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;

Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,

Universul fără margini e în degetul lui mic,

Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,

Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;

Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr

Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr....

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l...

Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?

Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,

Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.

"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte

Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,

De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri

Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"

O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,

Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?

Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,

Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;

Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,

O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?

Acesta face o distincţie clară între omul superior şi lumea care-l înconjoară. În timp ce pătura comună este măcinată de interesele imediate, materiale, dascălul rămâne indiferent,demn, rece şi cumpătat. Dar în zilele noastre, legile economiei de piaţă respiră bani, interese materiale şi profit, prin toţi porii săi. În această piaţă în care orizontul bunăstării generale a devenit tot mai îndepărtat, unii dascăli au intrat în hora pomenilor politice acceptând oferte demne de „Podul Calicilor” de altădată. Nu cred că există pe glob vreo naţiune care să organizeze , pe banii publici, sărbătorirea zilei de 8 martie, sau ziua pensionarilor . Argumentele celor care promovează asemenea „paranghelii” vin imediat: ”sunt sponsorizate din bani privaţi”. Păi bine fraţilor, nu aţi învăţat nici atât la cele trei facultăţi private , absolvite simultan, „de educaţie, fizică şi sport” că orice bani care produc efecte publice, devin bani publici? Cine îşi permite să sponsorizeze asemenea „paranghelii” în timp de criză? Nu credeţi că era mult mai demn pentru autoritatea publică a domniilor voastre să scoateţi dascălii din „lumea calicilor” prin stabilirea unei grile de salarizare demne de siguranţa viitorului vostru? Cât de bezmetici puteţi fi de nu sesizaţi că, fără sprijinul purtătorilor de sens ai naţiunii române, dascălii, politicile voastre idioate, vide şi sterile, vor infecta morala şi societatea, prezentul şi viitorul?

În ultima perioadă de timp, în hora pomenilor electorale s-au prins şi unii dascăli, iar propagandiştii şi exponenţii puterii au aşezat „pomana calicilor” chiar în „clubul cu fiţe”. Buna creştere şi morala creştină ne orientează comportamentul , mai ales în zilele care semnifică preţuirea, iubirea şi frumuseţea, către o afecţiune reciprocă între persoane care împărtăşesc aceleaşi idealuri, valori şi sentimente. Cea mai puternică atracţie lăsată de Dumnezeu este între femeie şi bărbat. Atunci cum ai îndrăznit domnule Onţanu să excluzi din ecuaţia respectului cei 3500 de bărbaţi care şi-au văzut soţiile, prietenele, iubitele în „clubul de fiţe”? Profilul moral al dascălului, în economia de piaţă, este serios perturbat de mizeria financiară în care se zbate şi de care profită unii aleşi ai neamului, care-i manipulează fără scrupule, în interes electoral. 

Şi de această dată, evenimentul de la 8 martie, organizat de Primăria Sectorului 2 şi inspectoratul şcolar, asigurat de poliţiştii locali, a dat impresia unei emancipări ruşinoase şi a unei bunăstări ridicole. Trăiesc cu speranţa ca, în viitor, măcar dascălii să nu mai poată fi cumpăraţi atât de ieftin!

Ziua de 8 martie a devenit sărbătoare internaţională în anul 1977, intrând în tradiţia majorităţii statelor din Europa şi SUA. Cele mai multe state asociază semnificaţia acestei zile cu lupta femeii moderne pentru emancipare, afirmarea drepturilor şi siguranţei acestora la locul de muncă, protecţia şi dezvoltarea sănătăţii acestora. Alte state asociază semnificaţia zilei, cu preţuirea mamei. Este prilejul fericit atât pentru copii cât şi pentru bărbaţi de a le oferii mamelor, cadouri, flori, preţuire, respect şi iubire. În clubul de fiţe din Bucureşti, femeile dascăl din sectorul 2, au participat la „paranghelia lui Onţanu” şi „au făcut studii anatomice” suficiente, pentru visele de prosperitate spulberate. Nu încerc să le dau o lecţie de demnitate. 

Le-au oferit-o cele peste 30 de mămici care simultan cu „paranghelia lui Onţanu”, protestau în Piaţa Universităţii, faţă de condiţiile oferite de autorităţile publice, pentru a-şi creşte copiii. Poate florile oferite de jandarmi au însemnat pentru sufletul lor, mai mult decât „îmbuibarea şi calicia” celor din clubul de fiţe. Manifestaţia a purtat numele „Protestul ciumpalacelor” şi a fost organizată de Asociaţia ”Mame pentru Mame”. Una dintre „ciumpalace a declarat: "Scopul nostru este de a reaminti guvernanţilor că în aceşti ultimi doi ani am fost victimele unui asalt legislativ în care pur şi simplu ne-au batjocorit cu acte legislative nedezbătute, aprobabte fără niciun fel de responsabilitate şi care au afectat în mod foarte grav viaţa familiilor".

Dragi dascăli,

În studiile pe care le-am efectuat în ultimii ani, am aruncat o privire destul de cuprinzătoare asupra crizei prin care trece lumea contemporană şi societatea românească, o criză care provoacă pretutindeni atâtea suferinţe, griji, conflicte , sărăcie şi tragedii. Printre toate acestea, oamenii de ştiinţă, reformatorii sociali îi caută cu înfrigurare leacul. Dintre multiplele şi diferitele ei efecte, cele care au afectat interesul tuturora, au fost cele economice şi cele politice. Din aceste considerente, printre cei care sunt chemaţi să dea lumii contemporane o altă structură, cu alte instituţii şi alte forme de gândire economică şi politică, sunt şi dascălii. Am examinat această criză cu atenţia cuvenită şi am constatat că analiştii, sociologii, politicienii şi geopoliticienii nu ţin seama îndeajuns, de unele aspecte ale crizei care influenţează hotărâtor, viaţa românilor. Cu siguranţă, mă refer la aspectele psihologice şi etice ale crizei care nu sunt atât de evidente ca cele politice şi economice. Aceste aspecte sunt încorporate în atitudinea sufletească a omului contemporan, a românului de rând în faţa lumii şi a vieţii, poziţia pe care o adoptă în conştiinţa şi acţiunea sa faţă de tot ce se petrece în jurul său, modul în care reacţionează faţă de condiţiile în care trăieşte. Imi permit să concluzionez că numai atitudinea sufletească a omului şi orientarea lui etică explică direct de ce unii oameni acţionează într-un fel, iar alţii într-altul. Ideea pe care o am permanent în memorie este că „pentru îndreptarea neajunsurilor atât de multe şi de mari de care suferim cu toţii este mai necesară o reformă a structurii sufleteşti a oamenilor decât a instituţiilor şi formelor de viaţă economică”. Mă sprijin în acest demers, pe adevărul neatins de politicieni,că „mai necesară şi mai urgentă decât o reformă a instituţiilor ar fi o revizuire a conştiinţelor, deoarece , fără o schimbare a oamenilor, schimbarea instituţiilor nu ar reprezenta nimic". Reforma promovată de Preşedinte nu este decât un proiect formal şi abstract, simple înşirări de cuvinte „fără noimă pe hârtie” şi de noţiuni împrumutate , greu de pătruns în mintea celor care le citesc. Prin urmare, valoarea instituţiilor este subordonată calităţii sufleteşti a oamenilor care le conduc. Din aceste considerente efectele lor sunt variabile în funcţie de locuri, timpuri şi împrejurări. Iată de ce stimaţi dascăli trebuie să ridicăm nivelul moral şi intelectual al comunităţilor pentru a deschide perspective favorabile proiectelor publice, a înfrâna abuzurile lumii politice, a da peste mână reprezentanţilor rău nărăviţi, deoarece şansa regresului sau progresului vieţii sociale este şi rămâne aceea a oamenilor. Cât timp oamenii nu se vor schimba, cât ei vor continua să facă ceea ce am văzut că fac, îndreptarea vieţii sociale nu va fi posibilă prin fluturarea electorală a reformei. Dacă este adevărată dogma, că natura oamenilor nu se schimbă treptat, pe măsura înaintării lor în cultură şi civilizaţie, dacă nu devin mai blânzi şi mai drepţi, mai miloşi şi mai generoşi, traiul în comun va fi mai greu şi mai puţin suportabil. Fără implicarea dascălilor în educaţia profundă, se vor dezvolta cele mai ascunse şi mai înşelătoare metehne ale naturii omeneşti, egoismul, cruzimea, nedreptatea şi vom asista la cele mai dureroase efecte sociale, morale şi etice. David Korten în lucrarea „Lumea Coorporatistă” vorbeşte despre două cântece concurente care ne pot trimite prin universuri paralele într-o lume în care, lucrurile esenţiale ale vieţii, cinstea, corectitudinea, dreptatea, adevărul, creaţia, iubirea şi respectul valorilor, pot căpăta semnificaţii diferite.Este vorba despre „cântecul vieţii” care transmite un mesaj grandios de iubire , frumuseţe şi respectarea valorilor şi „cântecul banului” care descrie o lume creată de minţile oamenilor pentru care apetitul pentru bani nu cunoaşte limite, în care universul natural este depreciat de lăcomie, iar funcţionarea instituţiilor este legată de bani. Cele două cântece sunt în conflict deschis, pentru că, o mână de oameni bogaţi, folosesc puterea banilor pentru a dicta lumii cum să trăiască. Este timpul să optaţi pentru unul dintre cele două cântece şi să refaceţi puterea creatoare a vieţii, care să vă inspire în lupta voastră. Din aceste considerente, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi Retragere, vă adresează chemarea de a veni alături de noi, în Consiliul Naţional al Societăţii Civile pentru promovarea Platformei Civice. ADRESEZ RUGĂMINTEA TUTUROR CETĂŢENILOR CARE CITESC ACEST MATERIAL SĂ PROMOVEZE BLOGUL MILITARILOR ŞI AL CNSC CĂTRE TOŢI PRIETENII ŞI OAMENII ONEŞTI DIN ROMÂNIA! AŞTEPTĂM ALĂTURI DE NOI:

ORGANIZAŢIILE ŞI ASOCIAŢIILE DE FEMEI!

ASOCIAŢIILE ŞI SINDICATELE CADRELOR DIDACTICE!

ASOCIAŢIILE PROFESIONALE!

TOŢI CETĂŢENII CARE DORESC O SCHIMBARE ŞI IUBESC DREPTATEA, ADEVĂRUL, FIINŢA UMANĂ ŞI ROMÂNIA!

Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov

Preşedintele Alianţei Pentru Respectarea Democraţiei – Octavian Paler

Gl.mr.(r) prof.univ.dr. Petrişor Mandu

BOALA PUTERII

Revoluţia engleză (1647), cea franceză (1789-1794), precum şi Declaraţia Americană de Independenţă (1776) proiectează în sfera raporturilor sociale un obiectiv prioritar al lumii moderne şi anume că, „oamenii au de la creatorul lor anumite drepturi inalienabile şi că între acestea se numără viaţa, munca, libertatea şi căutarea fericirii”.

Aripa radicală a revoluţiei engleze susţinea teoria conform căreia „cel mai sărac om din Anglia are de trăit o viaţă ca şi cel bogat şi de aceea trebuie ca fiecare om care are de trăit sub o cârmuire să încuviinţeze, mai întâi, că vrea să fie astfel cârmuit.”

De aproximativ 200 de ani, conducătorii politici ai democraţiilor, în numele filosofiei progresului, au ridicat nivelul instruirii publice, au dezvoltat şi conştientizat drepturile sociale şi au crescut puterea de cumpărare a unor categorii defavorizate. Prin politicile aplicate au redus proporţiile scandaloase între inegalităţi şi le-au eliminat ca surse de violenţă, aplecându-se asupra acelor indivizi lipsiţi de mijloace pentru a progresa, a trăi civilizat. 

Dreptul la viaţă, ca drept absolut şi fundamental al omului, presupune asigurarea unui climat permanent de pace şi lipsa totală a războiului. În epoca noastră, pacea, pentru a fi viabilă, are nevoie de noi fundamentări cum ar fi dezvoltarea echilibrată, armonioasă a lumii, instaurarea unei noi ordini economice, atenuarea contrastelor izbitoare generatoare de cumplite nedreptăţi, eradicarea sărăciei care înjoseşte fiinţa umană şi multe altele. Dacă s-ar ţine un minut de reculegere pentru fiecare persoană decedată în anul 2011, din cauza foamei şi a bolilor, omenirea ar fi mută până în 2020! În vremuri de criză profundă, cetăţeanul Emil Boc ne-a oferit, în loc de soluţii anti-criză, tăieri de salarii şi desfiinţarea locurilor de muncă, disciplină financiară de fier şi conduită morală iresponsabilă, spirit de haită şi clientelism politic, lipsă de solidaritate umană, figuri populiste şi un deficit substanţial de suveranitate. La încrucişarea istorică a celor două tipuri de sărăcie, sărăcia de dreapta şi cea de stânga, s-a încercat propagarea unor informaţii privind „traiul de lux al pensionarilor nesimţiţi”. Napoleon Bonaparte spunea ”singurul mod de a rămâne sărac este să fii cinstit”. Iar Gotthold Ephraim Lessing, menţiona „Cinstea şi dreptatea arată siguranţa societăţii”

Conexiunea între cinste, dreptate, adevăr şi siguranţa societăţii în care trăim este o problemă complexă pe lângă care, oamenii politici şi conştiinţele lor, au trecut adesea, fără a o integra în discursurile lor, fără a-şi revizui axiomele, comportamentul şi atitudinea civică. 

În repetate rânduri, am prezentat în cadrul unor conferinţe la TV argumente prin care am dorit, cu bună credinţă, să acreditez ideea că acest flagel – sărăcia, la poporul român, este generalizată, globală şi reprezintă un mod de viaţă. Dictatura clasei muncitoare a trecut (o utopie şi un coşmar istoric naţional) şi odată cu aceasta a fost depăşit şi principiul haiducesc „luăm de la bogaţi şi dăm la săraci”. Noua democraţie proiecta, încă din 1989, la orizont, o rază de speranţă pentru intelectuali, pentru toate tipurile de funcţionari publici, pentru simpli muncitori, dar, mai ales, pentru tineri. Realitatea de azi confirmă o prelungire în timp a dictaturii activiştilor care au schimbat semnificaţia vechiului dicton haiducesc şi îl aplică în noua formă „luăm de la săraci şi dăm la bogaţi”. 

„Arhipelagul Bogaţilor României" format din , clienţi ai puterii şi renegaţi temporar în perioadele cu încărcătură electorală, din enclavele înfloritoare ale cămătarilor, bişniţarilor, escrocilor, devalizatorilor, cele ale „bărbaţilor adevăraţi” zugrăviţi în balade de poeţii populari anonimi, din figurile apatice, vide şi sterile ale unor politicieni (care nu mai deranjează pe nimeni), continuă să mimeze democraţia şi lupta cu sărăcia în timp ce, milioane de pensionari îndură truda şi suferinţa biblică, pentru o bucată de pâine. 

În acest sistem democratic atipic, clientelar, societatea românescă a fost scindată intenţionat, iar o mică parte a cetăţenilor (sub 10%) îşi caută salvarea în formulele magice, înşelătoare ale puterii portocalii. „Jocul de cazinou” al prosperităţii, arbitrat de „preşedintele jucător” se derulează de opt ani lipsind pe români de un proiect generator de pace, armonie socială şi prosperitate. 

Umanitatea a creat, de-a lungul timpului, o serie de valori care rămân sacre şi venerabile: raţiunea, onoarea, prietenia, căsătoria, respectul faţă de bătrâni, grija faţă de educaţie, sănătate etc. Atunci când aceste valori nu sunt apărate, societatea degenerează într-un sistem caracterizat de fraudă şi corupţie. Este în firea noastră ca, pe măsură ce îmbătrânim, să ne confruntăm tot mai des cu sentimente de natură negativă, generate de o posibilă existenţă în care vom rămâne fără putere, singuri, dezorientaţi, descurajaţi. O asemenea realitate nedorită poate conduce la pierderea respectului de sine, iar în momentul când nu ne mai preţuim pe noi înşine, ne simţim învinşi, ne pierdem speranţa. Din aceste motive oamenii au instituit reguli, proceduri şi sisteme pentru apărarea demnităţii lor şi asigurarea unui trai decent la bătrâneţe. Unul din aceste sisteme care are rolul de a transfera resursele de la generaţia activă către generaţia retrasă din activitate este sistemul de pensii. În România, fondul sistemului de pensii se bazează pe „transferul de flux” sau sistemul „pas cu pas” în care pensionarii de azi sunt plătiţi din contribuţia actualilor angajaţi care, la rândul lor, se bazează pe promisiunea că vor primi o pensie din contribuţiile generaţiei viitoare. 

Există în unele state şi sistemul bazat pe acumularea de fonduri, pensia, în acest caz, rezultă din contribuţiile depuse de către beneficiar în timpul perioadei de activitate. În societăţile democratice avansate aceste contribuţii sunt investite în activităţi economice eficiente de către fondul de pensii. În momentul ieşirii la pensie suma acumulată prin aceste investiţii este transformată într-o altă sumă ce va fi plătită periodic, pe tot parcursul vieţii beneficiarului. 

În România există aproximativ 5,5 milioane de pensionari care, în marea lor majoritate, trăiesc sub limita decenţei cu pensiile asigurate prin acest complicat mecanism. La ce sunt bune atâtea legi, ordonanţe şi vorbe meşteşugite ale guvernanţilor dacă realitatea este alta? Dacă factura de întreţinere este uneori mai mare decât pensia? Pensionarii reprezintă categoria socială care resimte cel mai acut incoerenţa şi, mai ales, incompetenţa unei guvernări, deoarece posedă o statornică demnitate şi experienţă umană. Miile de miliarde scurse în activităţi neeficiente şi de cele mai multe ori ilegale, costurile evaziunii fiscale şi muncii la negru, datoriile bugetare ale clienţilor politici, pierderile din societăţile cu capital de stat, efectele nefavorabile ale privatizării, costurile parcurilor de maşini ale unor instituţii publice, contractele încheiate cu încălcarea legii, incompetenţa şi corupţia la nivel înalt, jocul de culise al „băieţilor deştepţi”, au nenorocit sănătatea, învăţământul, ordinea şi siguranţa cetăţeanului, economia, mediul, credinţa şi morala. Toate acestea au „plafonat” dreptul de a trăi. Pensionarii au ajuns să fie umiliţi până la punctul de a se simţi o povară pentru stat. În opinia mea, nu există umilinţă mai mare decât să-ţi petreci ziua căutând cele mai ieftine soluţii de supravieţuire, numărând mărunţişul din buzunare. În timp ce la noi, pensionarii sunt o povară, în Japonia aceştia reprezintă o forţă economică. Populaţia de peste 60 de ani a Japoniei este posesoarea unei averi de peste 6300 de miliarde de dolari, bani lichizi şi conturi în bănci, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din economiile întregii populaţii. Însă, în Japonia, bugetul naţional nu este folosit ca instrument politic pentru rezolvarea unor probleme sociale la sfârşit de mandat, şi este respinsă ideea de a transforma acest popor harnic şi demn într-un popor de asistaţi. Acolo, măsurile de sorginte populistă şi incompetenţele publice sunt drastic sancţionate de popor. 

„Puterea nu este un fenomen nou. Ea stă la temelia guvernării, sociologiei, psihologiei, istoriei şi religiei şi a multor discipline care studiază cum muncesc şi trăiesc oamenii împreună influenţându-se unii pe alţii. Puterea poate să ne ademenească, fiindcă poate fi seducătoare. Dar ea poate să ne inspire, să ne înalţe, să ne entuziasmeze fiindcă poate fi folosită pentru a-i ajuta pe oameni să realizeze lucruri uimitoare”. Am citat din lucrarea lui Blaine Lee „Principiul puterii – Impune-te cu onoare” pentru a vă reaminti, dumneavoastră, dragi camarazi, că într-o societate prea adesea atentă la rezultate şi satisfacţii pe termen scurt, avem nevoie de lideri care să ne demonstreze faptul că un comportament plin de onoare, răbdare, iubire, atenţie produce în mod cert, temeinice relaţii care dau roade pe termen lung.

În Bestseller-ul internaţional „Power Shift”, autorul Alvin Toffler, referindu-se la cunoaşterea, bogăţia şi violenţa în pragul secolului al XXI-lea la pag. 282-283 remarca: „Dar politica se referă la putere, nu la adevăr. Deciziile nu sunt bazate pe descoperiri obiective sau pe înţelegerea profundă, ci pe conflictul de forţe, fiecare urmărindu-şi propriul interes conştientizat ... Cunoştinţele politice ajung la factorul de decizie numai după ce au trecut printr-un labirint de oglinzi deformante”. De cele mai multe ori şi informaţiile care ajung la electorat trec prin sistemul oglinzilor deformante şi se constituie în adevărate capcane electorale. Căzând în aceste capcane, electoratul vinde uşor capital electoral iar partidul cumpără ieftin. Am parcurs o perioadă de timp echivalentă cu durata a 4 planuri cincinale comuniste. Dacă în fiecare etapă (din cele patru) ne propuneam câte un obiectiv major (înfiinţarea şi funcţionarea statului de drept; economia de piaţă funcţională; locurile de muncă; sănătatea; învăţământul; corupţia), îndeplinirea acestora ar fi generat o multitudine de obiective derivate, iar populaţia ar fi resimţit relansarea economică în traiul zilnic. 

Totul în România se desfăşoară sub patronajul politicului, se aprobă şi se suspendă facilităţi, se construiesc alianţe ciudate partide-sindicate, se declanşează greve generale-parţiale, se derulează programe economice fără fond, se improvizează instituţii, se corelează pensiile mici cu cele care devin tot mai mici, apar bătrâni fără bătrâneţe prin disponibilizare forţată, se dă impresia unei epoci zguduită de reforme şi schimbări în bine. Şi totuşi, în loc să caute specialiştii necesari pentru o schimbare reală în România, partidele au ca prioritate, lista şi perspectiva apropiatei acaparări sau menţinere a puterii. Oamenii care pot face ceva pentru România nu sunt căutaţi şi atraşi în partide pentru simplul motiv că nu au calitatea de sponsori. Cât de curând, falimentul politic portocaliu va atrage nu numai sancţiunea prin vot de către electorat, ci şi răspunderea personală a acelor lideri care au „fluturat” progresul şi prosperitatea în campania electorală, au creat artificial criza economică prin exces de aroganţă, lăcomie şi neputiinţă. Apreciez că românii ,pot sancţiona drastic propaganda portocalie, în scopul excluderii definitive, de pe scena politică, a siglei, sloganului, doctrinei şi programului acestui partid. Este zadarnică tendinţa actuală de a lăuda avantajele guvernării Boc, când cetăţeanul descoperă că preţurile la alimente,medicamente, energie şi carburanţi cresc în progresie geometrică, în timp ce salariile sunt „strânse în chingi” după recomandările instituţiilor financiare globalitare. Interesul particular în loc să fie controlat, orientat către cel public, a fost stimulat, mai ales la aceia care au manifestat lăcomie, ambiţie excesivă şi mimarea interesului public. Aşa se face că DNA este ocupat la capacitate maximă cu aceşti infractori care au atentat la libertatea, siguranţa şi proprietatea românului. 

Suntem în 2012! Sfârşitul lumii nu va avea loc! Vânzătorii şi cumpărătorii de panică vor da faliment. Dar, se va sfârşi o lume haotică în care experimentul foştilor comunişti şi securişti a triumfat. După o viaţă de glorie şi o etapă de umilinţă, am rămas neclintit în voinţa de a mă ridica şi a încerca din nou schimbarea în bine a naţiunii, anihilarea dictaturii politice şi „uciderea balaurului portocaliu”. Acesta este crezul meu şi nu voi renunţa la el niciodată! În acest loc de pe glob, binecuvântat, în care pământul este deosebit de fertil, iar cerul în cea mai mare parte a timpului, albastru, trebuie , împreună, să găsim cheia de la poarta libertăţii, prosperităţii şi armoniei sociale.

După 22 de ani de dominaţie prin exercitarea puterii, gustul acesteia este atât de mare încât unii politicieni, împinşi, susţinuţi şi şantajaţi de aceia care au profitat, nu se pot desprinde de ea, sau poate nu au învăţat acest lucru.

„Undeva, pe o insulă în Pacificul de Sud, băştinaşii aveau o metodă neobişnuită de a captura maimuţe. Cel care avea să captureze maimuţa lua o nucă de cocos, îi tăia un capăt, punea în ea câteva nuci mici şi o lega de o liană. Lăsa nuca într-un loc vizibil şi aştepta. Nu peste mult timp o maimuţă apărea şi, curioasă din fire, începea să examineze nuca de cocos. Invariabil, găsea nucile şi încerca să le apuce. Problema apărea când încerca să-şi scoată mâna din nuca de cocos. Ţipa şi se zbătea, lovea nuca de cocos de pământ sau de un copac în timp ce pumnul ei era încă înăuntru. Făcea orice în afară de a-şi deschide pumnul şi de a da drumul nucilor. Maimuţa era blocată acolo. Ceva mai târziu în aceeaşi zi, cei care urmăreau să captureze maimuţa veneau şi trăgeau de liana de care era legată nuca de cocos. Maimuţa, obosită de luptă, îşi mobiliza energia rămasă şi se lupta, dar rareori dădea drumul nucilor. Îşi pierdea cel puţin libertatea şi uneori viaţa. Pentru ce? Pentru un pumn de nuci!.” Iată de ce mi se pare justificativă parafrazarea expresiei strălucitului teoretician german Karl von Klausewitz : „PUTEREA ESTE UN LUCRU PREA SERIOS pentru a fi lăsată numai pe mână POLITICIENILOR”. Din aceste considerente, ne vom intalni pe 07.03.2012 la Palatul Parlamentului, cu toate ONG –urile care formează Consiliul Naţional al Societăţii Civile, semnatare ale Platformei Civice. Sper ca liderii USL să recepţioneze mesajul nostru sincer de implicare şi renaştere a demnităţii naţionale! 

Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov

Preşedintele Alianţei Pentru Respectarea Democraţiei – Octavian Paler

GL.mr.(r). Prof.univ.dr. Petrişor Mandu

Pierderea si regasirea demnitatii umane prin lege

Scris de Conf. univ. dr. Madalina TOMESCU |

 

Fenomenul ”Piata Universitatii” este si va ramane mult timp de aici inainte poate cel mai amplu protest al societatii civile in sprijinul democratiei romanesti si al drepturilor si libertatilor fundamentale.

---

De ce au iesit oamenii in strada? Motivele pot fi multe, dar cei prezenti acolo au declarat ca nu frigul si foamea si nici masurile dure si nejustificate (in opinia mea) de austeritate i-au adus acolo, ci LIPSA DE RESPECT PENTRU DEMNITATEA NOASTRA, A TUTUROR. Fiindca demnitatea umana - considerata a fi fundamentul si suma tuturor celorlalte drepturi - este ea insasi o valoare. O valoare care sta la baza oricarui stat de drept, care este protejata prin lege, atat prin cea fundamentala - Constitutia, cat si prin orice lege ordinara. Implicit, respectul fata de lege (al tuturor, dar cu deosebire al guvernantilor – care trebuie sa fie modele pentru popor) inseamna si respectul demnitatii fata de semenii tai.

Demnitatea umana este cheia de bolta care uneste dreptul la existenta cu dreptul la libertate si cu drepturile sociale si, de asemenea, un drept care protejeaza individul si imaginea individului. Ea a constituit, mai ales dupa 1948 si mai constituie inca un subiect deseori tratat, privit intre teorie si practica, uneori cu simpatie, alteori cu dispret. Detinatorii puterii publice au tendinta dispretului, in timp ce detinatorii puterii politice (poporul) au, firesc, logica simpatiei.

Cine esti tu – oricine ai fi – sa incalci legea si apoi sa declari cu nonsalanta ca ”ai gresit” sau ca ”legea nu este buna” si sa mai ai si pretentia sa nu suporti sanctiunile? Indiferent de consecintele faptelor tale! Indiferent cati oameni – cetateni simpli – ai jignit calcandu-le in picioare demnitatea?! Ca doar, daca ai bani sau daca ”esti din sfera puterii” se rezolva orice, nu? Legea este o forma de a asigura convietuirea in societate si de a respecta drepturile celorlalti. Toti cetatenii au obligatia sa respecte legile, daca vor intr-adevar sa-si manifeste libertatea. Fiindca in societate nu avem numai drepturi, ci si obligatii...

Cetatenii romani n-au protestat – precum altii – atunci cand Presedintele si Guvernul au anuntat si aplicat micsorarea veniturilor cu 25 %. Cei mai multi au inteles, si-au facut treaba mai departe si si-au redus, evident, nivelul de trai.

Dar cand lipsa de masura a devenit incalificabila, cand ea a fost dublata de adoptarea unor decizii care calca in picioare nu numai demnitatea, ci chiar viata, cand ea a fost imbracata intr-o haina de imoralitate evidenta, atunci romanii s-au trezit! Din 13 ianuarie 2012, ei protesteaza inca! Nimic nu i-a putut opri: nici frigul, nici ninsoarea!

Oamenii acestia isi vor inapoi, in primul rand, propria demnitate si vor ca ea sa fie respectata prin respectul tuturor fata de lege. Ei vor, noi toti vrem un stat de drept!

Vom dezbate acest subiect sensibil in cadrul Institutului International pentru Drepturile Omului (la Universitatea Crestina ”Dimitrie Cantemir”) in 5 aprilie 2012, la Conferinta Internationala ”Cultura europeana a drepturilor omului. Legea si respectul fata de lege in statul de drept”.

Sper ca cei de ”sus”, care conduc destinele acestui popor rabdator, sa auda ce trebuie auzit, sa creeze ce trebuie creat si sa decida de acum inainte cu respect fata de demnitatea umana! Alfel, intoarcerea la dictatura este mai mult decat previzibila.

Basescu & Boc cedeaza gratis combinatele energetice si transforma, in sfarsit, Romania intr-o colonie. Deja nu mai e coruptie in cazul lui Basescu si a gastii sale. Este inalta tradare!

 Abia daca s-a scris sau s-a vorbit zilele astea printre sinistratii de prin zapezi si discursuri populiste despre un subiect de o gravitate extrema – Basescu, Boc & Co. pregatesc discret, dar cu mare iuteala de mana, lovitura de gratie pe care o vor aplica in urmatoarele luni poporului roman. Cu alte cuvinte vor sa dea aproape gratis unor “investitori strategici” toate companiile profitabile si/sau strategice aflate inca, dupa 22 de ani de jafuri sistematice, de stat, in portofoliile Ministerului Economiei si Ministerului Transporturilor. Va prezentam mai jos lista intreprinderilor care vor fi date gratis (“cu discount semnificativ”, potrivit formularii Ministerului Economiei) asasinilor economici din jurul clicii mafiote FMI-BM care a pus stapanire pe Romania prin intermediul cuplului Basescu-Isarescu si a acolitilor acestora.

          Va rugam sa remarcati termenele stranse pentru “privatizarea” perlelor coroanei, care va avea loc, hoteste, un fel de alba-neagra in ultimele luni de mandat. Cele privatizate integral vor fi oferite prin negociere directa, deci fara licitatie, unor “investitori” alesi pe spranceana.

Practic, toate intreprinderile profitabile construite de poporul roman in zeci de ani sunt date acum gratis unor asasini economici internationali de un presedinte ilegitim, care nu reprezinta in niciun caz interesele poporului roman.

Calendarul listarilor pe bursa a pachetelor de actiuni ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei. Date limita – aprilie, iunie, octombrie, decembrie:

• OMV Petrom- Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 9,84% pana la finele anului 2012

• Transelectrica – Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15% pana la finele lunii aprilie 2012

• Transgaz - Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%pana la finele lunii aprilie 2012;

• Romgaz – Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15%pana la finele lunii iunie 2012;

• Nuclearelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10%in cursul anului 2012

• Hidroelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10%pana la sfarsitul lunii octombrie 2012.

Calendarul vanzarii pachetelor majoritare ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei:

• Oltchim S.A: vanzarea actiunilor publice catre un investitor strategic in prima parte a anului 2012

• CUPRU MIN: privatizare itegrala in prima parte a anului 2012

• Electrica Serv: privatizare majoritara a tuturor companiilor regionale in curs de infiintare pana la finele anului 2012

• Electrica Furnizare: privatizare majoritara pana la finele lunii octombrie 2012

• Electrocentrale Bucuresti: privatizare majoritara pana la finele anului 2012

• Complexul Energetic Oltenia: privatizare majoritara pana la finele anului 2012

• Complexul Energetic Hunedoara: privatizare majoritara pana la finele anului 2012

Despre companii, pe scurt:

Primul grup de companii getioneaza resursele energetice ale Romaniei. Vorbim aici de resurse de petrol, de gaze si de energie electrica.

Toate aceste companii sunt extrem de profitabile, mai ales in contextul crizei energetice care se prefigureaza in urmatorii ani.

Sa pierzi controlul asupra resurselor energetice ale tarii in acest moment echivaleaza cu o crima in masa. Si acesta nu este un eufemism.

Exista deja precedentul Petrom si instrainarea pe nimic a resurselor de petrol si capacitatilor de rafinare ale Romaniei, cu efecte dezastruoase asupra consumatorilor, soferilor in acest caz, care au putut vedea pe pielea si pe buzunarul lor ce inseamna monopolul asupra resurselor energetice. Pretul carburantilor in acest caz, a ajuns pana la cer fara ca cineva sa poata interveni in vreun fel.

De ce? Pentru ca se poate, pur si simplu! Ce ni s-a intamplat cu carburantii ne asteapta cum cu gazele si cu energia electrica. Numai ca, de data asta, efectele vor fi mult mai profunde si mai grave pentru ca vor afecta mase mari de oameni adusi intre timp la sapa de lemn.

Aceste societati sunt falimentate in mod deliberat printr-un management defectuos si corupt din mai multe motive:

- pentru a se justifica privatizarea lor - pentru a putea fi vandute ulterior pe nimic - pentru a intretine mitul ultrademonetizat al “baietilor destepti” - pentru a fi mulse de camarilla politica

In conditiile unui management independent de mocirla politica actuala aceste companii ar putea fi extrem de profitabile chiar si cu un management de nivelul aceluia al unui butic. Vorbim practic de companiile care exploateaza, produc si “transporta” energia electrica si gazele in acesta tara. Vorbim de Hidroelectrica si de Nuclearelectrica, care produc cea mai ieftina energie din tara din apa si energie nucleara si de o infrastructura construita in zeci de ani de poporul roman.

Al doilea grup de companii reprezinta crema industriei chimice din Romania, cu aplicatii in numeroase domenii (Oltchim), cea mai mare exploatatie de cupru din Europa (Cupru Min), companii care produc si furnizeaza energie electrica, cum ar fi Electrocentrale Bucuresti pentru Capitala dar si complexele energetice Oltenia si Hunedoara care furnizeaza energie electrica produsa din carbune si care pot avea adevarate pozitii de monopol in conditii de seceta cand Hidroelectrica si chiar Nuclearelectrica isi reduc drastic acivitatea sic and multe unitati sunt oprite din cauza debitelor scazute ale raurilor.

De ce sunt privatizate:

Este simplu! Pentru ca sunt apetisante. Pentru ca se poate. Pentru ca asasinii economici care graviteaza in jurul clicii Basescu, Boc, FMI, CE, BM au pus ochii pe ele. Pentru ca odata cu privatizarea acestor companii, care au pozitii de cvasimonopol, se ia prizoniera o intreaga tara care va fi prinsa ca intr-un lagar si va fi complet dependenta de sefii ei straini care le pot creste sau scadea pretul la gaze sau la curent electric sau chiar le pot opri gazele sau lumina dupa bunul plac.

De ce ni se spune ca sunt privatizate:

Pentru ca ar fi nevoie chipurile de un investitor strategic care sa retehnologizeze aceste companii. Numai ca acestea sunt atat de profitabile incat nu au nevoie de niciun asa-zis investitor. Au nevoie doar sa fie lasate in pace. Sau, pentru a scapa de asa-numitii “baieti destepti” in fond capusele politice legate ombilical de asa-numitele partide politice, care le-au finantat de-a lungul timpului.

In ceea ce priveste asa numita retehnologizare cu care a venit investitorul strategic nu trebuie decat sa urmarim cazul Petrom, o companie vanduta pe nimic unui asa numit investitor strategic care apoi nu a facut altceva decat sa exploteze rezervele de petrol si sa inchida pur si simplu combinatul Arpechim Pitesti. Cam la asta s-au rezumat investitiile OMV.

La polul opus avem cazul Ungariei al carei premier patriot si responsabil, Viktor Orban, a negociat dur cu rusii pentru preluarea celor 20% din actiunile MOL vandute anterior tot la “sugestia” binevoitoare a UE intr-un exces de febra a privatizarilor cu orice pret.

Comunicatul halucinant al OPSPI:

“Modalitatile de privatizare ale companiilor mentionate vor fi recomandate de catre consultantii de privatizare desemnati in baza contractelor, in urma realizarii unor analize diagnostic vizand aspecte juridice, tehnice, financiare, comerciale, resurse umane si de mediu”, precizeaza OPSPI.

In ceea ce priveste oportunitatea privatizarii companiilor de stat intr-o perioada dificila pe plan international, reprezentantii OPSPI spun ca intregul proces va tine cont de realitatea pietelor.

“Potrivit prevederilor din noul proiect de Scrisoare de Intentie aferenta Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre Romania si Fondul Monetar International, privatizarea acestor companii se va realiza printr-un proces care va tine cont de realitatea pietelor si care se va desfasura cu consultarea reprezentantilor FMI si ai CE. Consultantii de tranzactie vor avea sarcina de a elabora rapoarte de evaluare si de a recomanda si justifica pretul la care se ofera actiunile in vederea incheierii unor tranzactii de succes”, mai precizeaza OPSPI.

Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor:

Aceste companii cu un potential de dezvoltare imens au fost tinute intentionat in acesta stare de precaritate. Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor. Nu s-a incercat nicio clipa sa fie aduse la conducerea acestora echipe de management profesioniste si, mai ales, nu s-a dorit ca ele sa fie profitabile. Si, cu toate acestea, aceste companii au reusit sa se mentina ani de zile pe linia de plutire tocmai pentru ca au o mare valoare intrinseca.

Cum sunt privatizate:

Financial Times compara recent vanzarea acestor companii importante pentru economia romaneasca cu situatia unui bogatas care, ajuns, la limita resurselor, isi vinde argintaria din casa. Nimic mai adevarat. Numai ca acesta vanzare este, de fapt, o simpla donatie, o schimbare de proprietar.

Sunt cele mai interesante societati care au mai ramas de furat in Romania, de care nici macar lacustele rosii PSD-iste nu au indraznit sa se atinga. In plus, bursele sunt la pamant in acest moment iar vanzarea unro pachete de actiuni pe bursa echivaleaza cu un adevarat cadou facut asa-numitilor investitori.

Cine le vrea atat de tare:

Exista un interes crescut venit din partea unor concerne din SUA si Europa, apropiate FMI, CE si BM. Aceste concerne fac presiuni extraordinare pentru vanzarea acestor pachete de actiuni.

De ce sunt vandute pachete de 15%? Metoda “calului troian”

Un pachet de 15% este suficient de mic pentru a induce opiniei publice imaginea ca statul inca controleaza aceste companii, insa suficient de mare pentru ca pachetul majoritar de actiuni sa fie preluat de catre “investitor” dupa una-doua majorari succesive de capital la care statul, evident, nu va participa.

Participatia “investitorului” va creste apoi la 30% iar apoi la 50-60%. Acest model a fost “brevetat” in cazul Petrom sau in cazul Fondului Proprietatea unde statul era initial proprietar.

In cazul Petrom, statul a pastrat initial un pachet de actiuni de 40%, insa dupa cateva majorari successive de capital, participatia s-a diminuat pana la 9%, statul roman pierzand, astfel, o sursa extrem de importnata de venituri in conditiile in care valoarea actiunilor companiei a crescut fantastic pe fondul crizei energetice.

Mai mult, Guvernul este umilit acum in incercarea de a-si vinde pe bursa si ultimele actiuni la Petrom pentru ca acest caz déjà nu mai are miza. Jocurile sunt déjà facute iar proprietarul este bine stabilit.

In cazul Fondului Proprietatea, care a fost creat, de fapt pentru despagubirea fostilor proprietari, jaful a fost si mai mare. In cadrul acestui fond au fost incluse actiuni la companii foarte apetisante (multe si din lista de mai sus). De la o detinere initiala de 100%, statul a ajuns la 80%, apoi la 40%, prin majorari succesive de capital ale actionarului minoritar la care statul nu a participat, pentru ca acum sa nu mai detina nimic la Fondul Proprietatea. O alta teapa data fostilor proprietari care isi asteapta despagubirile si acum, dupa mai bine de 20 de ani.

De vanzare “cu discount” in cele mai proaste conditii de piata:

Sa vinzi perlele coroanei in aceste conditii de piata echivaleaza cu o crima indreptata impotriva poporului roman. Orice guvern cat de cat responsabil ar fi amanat acesta decizie asteptand conditii de piata mai bune. Nu si cuplul Basescu-Boc! Presati de creditorii internationali, acestia trebuie sa urmeze docili agenda acestora si sa vanda ACUM! In orice conditii! Ca si cum ridicolul nu ar fi suficient de mare, Basescu, inspirat de escul listarii Petrom, vrea sa vanda acum chiar si cu discount.

Industria, pe taraba, cu discount:

Actiunile cuplului Basescu-Boc sunt de-a dreptul ostile la adresa poporului roman. Nu numai ca vanzarea actiunilor are loc in cele mai nefavorabile conditii de piata, insa acestea sunt vandute chiar “cu discount” ca la mall, numai sa fie vanduta odata. In acest sens, OPSPI da un comunicat care suna cam asa: “sunt urata, bolnava si saraca, dar vreau sa ma castoresc acum!”. Efectul: transferul de proprietate gratis din proprietatea poporului roman in cea a bancherilor internationali, prietenii lui Basescu.

Pretul, stabilit de consultanti. Basescu se spala pe maini:

Consultantii alesi pe spranceana pentru acesta privatizare fac parte din marea finanta internationala, mult blamata in tota lumea, precum J.P. Morgan sau Goldman Sachs. Acestia vor “recomanda” pretul de vanzare dupa o analiza a “realitatilor economice”. Practic, acesti consultanti ii vor spune lui Basescu la ce pret trebuie sa vanda acestor actiuni chiar prietenilor lor apropiati de FMI, probabil, unul derizoriu. Iar Basescu, dupa mintea lui, se va spala pe maini, pasand reponsabilitatea asupra consultantului.

Inselaciunea la adresa poporului roman, premiza pentru o viitoare renationalizare:

In orice sistem de drept, un bun dobandit prin inselaciune, prin doll adica, trebuie returnat proprietarului initial. In acesta situatie tentativa de furt este mai mult decat clara iar presiunile pentru vanzarea in acest moment, pe ultima suta de metri, de catre un Guvern corupt si ilegitim, sunt dovedite. In aceste conditii, cu siguranta aceste intreprinderi vor reveni poporului roman. Trebuie sa se intample asa.

Responsabilitatea este individuala:

Exista un precedent istoric. Unul dintre capetele de acuzare in procesul lui Nicolae Ceausescu a fost subminarea economiei nationale. Pare hilar astazi cand ne gandim ca, chiar sub mandatul lui Ceausescu, au fost construite aceste intreprinderi. Pentru acesta acuzatie, puerila, de altfel, Ceausescu a fost executat si i s-a confiscate intreaga avere! Mai mult ca sigur ca gasca ilegitima care a vandut Romania in doar doua mandate va avea o soarta similara. Mai devreme sau mai tarziu.

De data acesta raspunderea este individuala! Cu atat mai mult ca, in cazul lui Basescu, au existat semnale ca ar putea fi un agent infiltrat (activitatea sa la Anvers l-a expus riscului recrutarii de catre agentii straine) la varful statului inca de acum 20 de ani cand sefii lui de afara i-au ordonat sa lichideze flota maritima, o concurenta redutabila pentru ei in acele vremuri. Si, s-a conformat rapid. Dupa 20 de ani a primit ordinul sa dea lovitura de gratie Romaniei si sa transforme tara intr-o colonie. Si, de asemenea, s-a executat rapid.

Manipularea penibila:

In interventiile sale televizate, la saptamani dupa inceperea protestelor impotriva sa, Basescu ne-a vorbit despre fluturi, baloane si alte bazaconii. Nu a scos un sunet, insa, despre jaful pe care l-a pus la cale. S-a gandit probabil, ca nu-i intereseaza pe romani pe mana cui ajunge energia tarii. A tinut, insa, sa precizeze ca nu a gresit nimic pana acum, ca a facut doar ce a trebuit sa faca. Pusa in acest context, declaratia sa este halucinanta!

Lipsa de consultare a poporului:

Orice guvern responsabil n-ar fi privatizat in nicio situatie intregul sistem energetic al tarii. In cel mai rau caz, supus fiind la presiuni externe, ar fi organizat un referendum pe acesta tema extrem de importanta pentru viitorul Romaniei. Nu, in schimb, cuplul Basescu-Boc a preferat sa joace alba-neagra cu poporul roman si sa profite de lipsa lui de atentie. Pana acum!

Mesajul presedintelui in primul discurs dupa demonstratiile impotriva sa. No comment:

“S-a creat impresia falsa ca presedintele nu-i mai reprezinta pe romani in relatia cu institutiile statului. Pentru romani, obligatia presedintelui de a-i reprezenta continuu e unul din imperativele majore, fiind vorba de un preedinte ales direct. As vrea ca romanii sa inteleaga ca imi e extrem de clara situatia in care se afla. Stiu ca masuri precum cresterea tva, reducerea salariilor bugetare, restructurarea sectoarelor bugetare, introducerea contributiilor pentru sanatate la pensiile de 750 de lei i-au facut sa iasa in strada ca urmare a traiului greu. Stiu in acelasi timp ca aceeasi abordare o au si milioane de romani care n-au iesit in strada. E clar pentru mine ca prima obligatie e aceea de a restabili legaturile de incredere intre mine si acea parte a populatiei care si-a pierdut increderea in preedinte.“
Mass-media vanduta si cumparata:

Probabil ca abia daca ati vazut cate o relatare palida in presa despre acest adevarat jaf care ni se pregateste. Ne-am fi asteptat la dezbateri furtunoase pe acesta tema si la mii de articole scrise. In schimb, nimic!

Televiziunile au profitat de zapada ca sa ne manipuleze si sa ne impuna false probleme, nu inainte de a analiza pe toate partile discursurile penibililor Ponta si Antonescu. Jaful din energie nu este interesant. Nu e de mirare ca actionariatul majoritatii televiziunilor apartine cam aceleiasi minoritati entice, care vrea ca acesta alba-neagra in care perdantul este poporul roman, sa aiba succes.

Studiu de caz – Romgaz – Transgaz:

Comunicate Ministerul EconomieiBucureşti, 24 ianuarie 2012

COMUNICAT DE PRESĂ

În data de 24 ianuarie 2012, a avut loc deschiderea Ofertelor Financiare ale Ofertanţilor care au îndeplinit condiţiile de eligibilitate şi ale căror Oferte Tehnice au întrunit punctajul minim precizat prin Caietul de Sarcini, în cadrul procesului de selectare a Intermediarului Ofertei Publice Secundare Iniţiale de vânzare a pachetului de acţiuni emise de S.N.G.N. ROMGAZ S.A., reprezentând 15% din capitalul social existent al societăţii, derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (O.P.S.P.I.), pe piaţa reglementată administrată de Bursa de Valori Bucureşti, si anume:

- Consortiul format din:

o Erste Group Bank AG, o Goldman Sachs International, o Banca Comerciala Romana, o Raiffeisen Capital & Investment - Consortiul format din: o B.R.D. – Groupe Societe Generale, o Citigroup Global Markets Limited, o ING Bank N.V. London Branch, o Societe Generale, o ING Bank N.V. Amsterdam-Sucursala Bucuresti -Consortiul format din:

o Unicredit CAIB Securities Romania, o Unicredit Bank AG-London Branch, o Alpha Bank Romania, o Alpha Finance Romania, o BT Securities, o JP Morgan Securities Ltd.

Comisia numită prin ordin al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, împreună cu consultanţii care acordă serviciile de asistenţă juridică în cadrul acestui proces, respectiv Societatea Civilă de Avocaţi „Salans, Moore şi Asociaţii” împreună cu Cabinetul Individual de Avocatură „Septimiu Stoica”, in urma punctajului total obţinut de către Ofertanţi, au declarat Ofertă câştigătoare cea a Consorţiului de intermediere constituit din Erste Group Bank AG, Goldman Sachs International, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen Capital & Investment, acesta fiind declarat Ofertant selectat.

În perioada imediat următoare, vor avea loc negocieri cu Ofertantul selectat în vederea încheierii Contractului de intermediere.

Biroul de presă al MECMA

INFORMARE DE PRESA

Bucuresti, 25 ianuarie 2012: Astazi a avut loc semnarea contractului de intermediere cu Sindicatul de Intermediere constituit din RAIFFEISEN CAPITAL & INVESTMENT S.A., WOOD & COMPANY FINANCIAL SERVICES şi BT SECURITIES S.A., ofertant selectat pentru intermedierea Ofertei Publice Secundare de vânzare de acţiuni a unui pachet de acţiuni de 15% emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş, derulată de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.

În perioada imediat următoare vor fi demarate serviciile financiare şi de consultanţă necesare pregătirii, derulării şi închiderii cu succes a Ofertei Publice Secundare de vânzare de acţiuni la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş.

Biroul de Presa al MECMA