Cum a semnat România acordul din 1972?

Astăzi, când se discută atât de mult despre planul de austeritate al Guvernului de la Bucureşti pentru a primi o nouă tranşă din împrumutul contractat cu Fondul Monetar Internaţional, socotim că ar fi bine venit să prezentăm detalii despre condiţiile aderării României la FMI şi primul ei acord cu Fondul, care au fost negociate şi semnate, la Washington, la finele anului 1972. În contextul respectiv, marcat profund de Războiul Rece, a fost un eveniment deosebit, care a luat prin surprindere celelalte ţări socialiste, şi în primul rând URSS, dar şi alte state ale lumii, el fiind amplu comentat şi de presa internaţională, dar nu şi de cea din România, care, în afara unei ştiri seci, n-a putut publicat un rând. Despre debutul negocierilor şi momentul semnării acordului - 15 decembrie 1972 - ne-a prezentat date, în exclusivitate, dr. ec. FLOREA DUMITRESCU, ministru al Finanţelor între 1969-1978 şi fost guvernator al Băncii Naţionale a României (1984-1989). Întrucât este vorba de fapte de istorie, credem că ele trebuie cunoscute şi de opinia publică, dat fiind că în acea perioadă s-a ştiut foarte puţin sau nimic despre ele, iar acum avem privilegiul să le prezentăm aşa cum au fost ele trăite chiar de principalul artizan din partea românească al acestui acord

Washington,15 decembrie 1075. Florea Dumitrescu semnează acordul de aderare a României la FMI şi BIRD. În picioare, diplomatul Mircea Răceanu, aflat la post în SUA, şi soţia lui "În România, preocupările de reformă au început să se manifeste chiar în ultimii ani de viaţă ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi s-au intensificat prin venirea în fruntea partidului a lui Nicolae Ceauşescu. Aceste preocupări decurgeau din conţinutul Declaraţiei din aprilie 1964, al Constituţiei şi din alte documente programatice de partid şi de stat. În Declaraţia de la Bucureşti, din aprilie 1964, care respingea încercările URSS de a stabili direcţiile de dezvoltare în ţările socialiste aflate sub umbrela sa, se afirmă clar dreptul la independenţă şi principiul neamestecului în treburile interne ale altor state cu evocarea normelor stipulate în documentele ONU. Independenţa presupunea o industrie dezvoltată şi modernă, ceea ce impunea relaţii de colaborare cu ţările dezvoltate. De altfel, dezvoltarea industriei era un răspuns la încercările sovietice de a rezerva României un viitor agrar. Realizarea obiectivelor privind dezvoltarea industriei necesita eforturi importante, importuri de maşini, utilaje şi tehnologie.

Sediul FMI, Washington, 15 decembrie 1972. Poza de grup după semnarea documentelor de aderare a României la FMI şi BIRD Cu toate măsurile luate pentru a se mări ponderea fondului de acumulare în venitul naţional utilizat, de la 17,1% cât a fost în perioada 1956-1960, la 29,5% în perioada 1966-1970, sursele de finanţare interne erau insuficiente pentru realizarea obiectivelor privind industrializarea şi modernizarea economiei. S-a pus problema solicitării unor credite în devize libere de la Banca Internaţională de Colaborare Economică din cadrul CAER cu sediul la Moscova. Răspunsul a fost negativ din lipsa lichidităţilor în valută la această bancă. Autorităţile române au ajuns la concluzia că singura soluţie este apelul la piaţa financiară mondială. În cadrul politicii de dezvoltare a colaborării cu ţările occidentale, conducerea României a stabilit să se ducă negocieri pentru aderarea ţării la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială. La finele anului 1969, preşedintele Băncii Mondiale, Robert McNamara, a făcut o vizită în România, la invitaţia Ministerului Afacerilor Externe. Cu acest prilej, în discuţia pe care a avut-o cu Nicolae Ceauşescu s-a stabilit să se înceapă negocierile pentru aderare. Pe această bază am convenit cu McNamara ca o delegaţie a Fondului Monetar Internaţional să vină în România la începutul anului 1970 pentru a demara negocierile tehnice. Negocierile s-au purtat la Bucureşti între delegaţia Fondului condusă de Wittome - director pentru Europa - şi delegaţia română, care era formată din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor (Florea Dumitrescu - ministru, conducătorul delegaţiei, Iulian Bituleanu - adjunct al ministrului, Costin Kiriţescu - monetarist, Gh. Crăiniceanu - directorul Direcţiei valutare, Dumitru Lăzărescu - specialist în relaţiile valutare), ai Ministerului Afacerilor Externe (Nicolae Ecobescu - adjunct al ministrului, Mada Ioan) şi alţi specialişti. Pe parcursul negocierilor, delegaţia noastră se consulta cu reprezentanţi din conducerea Băncii Naţionale, Vasile Malinschi - guvernator - şi ai Comitetului de Stat al Planificării, Gh. Stroe - vicepreşedinte. Periodic, îi informam direct pe Nicolae Ceauşescu şi pe Ion Gheorghe Maurer - prim-ministru. În timpul negocierilor, cea mai importantă problemă au constituit-o stabilirea cotei de capital de participare, mărimea ei şi forma de depunere. Reglementările Fondului prevedeau că fiecare ţară care doreşte să devină membru trebuie să depună 90% din cotă la FMI, în aur. Eforturile pe care le face un membru la depunerea cotei se recompensează ulterior prin creditele folosite de la FMI care au un nivel de dobândă avantajos, mult mai mic decât pe piaţa bancară internaţională. Discuţiile au fost mai complexe şi datorită faptului că între ţările dezvoltate - SUA, Franţa, Germania federală - se intensificaseră confruntările cu privire la rolul monetar al aurului, la necesitatea desfiinţării aurului ca "barometru" al stabilităţii dolarului etc. De asemenea, noi am dorit să ne clarificăm cât mai mult asupra condiţionărilor impuse de FMI şi BIRD la acordarea creditelor, asupra aspectelor legate de trecerea în perspectivă la convertibilitatea leului şi altele. Negocierile tehnice au durat aproape doi ani, iar acordul de aderare l-am semnat, în numele Guvernului Român, la sediul FMI din Washington în decembrie 1972. După terminarea lor, când totul era convenit cu reprezentanţii Fondului, propunerile finale de aderare au fost discutate şi aprobate de Biroul Politic al partidului. Tonul discuţiilor l-a dat Ion Gheorghe Maurer, care a subliniat importanţa acestui pas istoric, exprimând susţinerea propunerilor. Toţi ceilalţi membri au susţinut şi aprobat propunerile de aderare. Despre negocieri, despre prezenţa delegaţiei FMI la Bucureşti, despre aprobarea propunerilor nu s-a făcut nici un fel de comentariu în mass-media.

Prezidiul sesiunii anuale a FMI-BIRD,Washington,1-5 septembrie1975 În timp ce negociam cu reprezentanţii Fondului, participam periodic şi la lucrările Comisiei Financiar-Valutare a CAER, conform programelor convenite. De câte ori mergeam la şedinţele acestei Comisii îl întrebam pe Nicolae Ceauşescu în ce moment vom informa ţările socialiste membre CAER asupra acţiunii României de a deveni membru al FMI şi Băncii Mondiale. De fiecare dată, Nicolae Ceauşescu îmi spunea că nu este încă momentul. Căuta o perioadă mai relaxată în relaţiile internaţionale, evita să tensioneze aceste relaţii cu ştiri inflamabile. Eram în semestrul II al anului 1972. Sosise vremea în care urma să informăm partenerii noştri din CAER despre acţiunile României. La şedinţa Comisiei Financiar-Valutare a CAER, care avea loc la Moscova, erau prevăzute pe ordinea de zi probleme specifice, dar şi o Informare privind FMI şi BIRD. La discuţiile ce au avut loc toţi miniştrii Finanţelor din celelalte ţări au criticat sever politicile acestor instituţii capitaliste. În final, am luat cuvântul şi eu, arătând ce demersuri am întreprins pe linia aderării României la aceste organisme. S-a declanşat o adevărată discuţie furtunoasă: că România se aruncă în braţele capitalismului, că va fi subminată suveranitatea ţării, că România sparge unitatea ţărilor socialiste etc. Le-am spus, în final, că hotărârea autorităţilor române este luată, că ştim ce facem, că ştim să ne apărăm suveranitatea şi să promovăm interesele ţării. Am subliniat că această acţiune se încadrează în politica externă a României, de a dezvolta relaţiile cu toate ţările lumii, indiferent de orânduirea socială, şi cu organismele financiare internaţionale care pot contribui la dezvoltarea cooperării economice între ţări. După şedinţă, miniştrii Finanţelor din Ungaria şi Polonia au venit la mine şi m-au rugat prieteneşte să le împărtăşesc şi lor din experienţa pregătirilor pentru aderare, subliniindu-mi că ţările lor nu-şi permit să facă ceea ce face România. Am stat cu fiecare ore întregi şi le-am spus cu amănunte cum am procedat şi cum ne gândim să acţionăm în relaţiile cu FMI şi BIRD. Menţionez că, înainte de a primi împuternicirea Guvernului Român de a semna Acordul de aderare la FMI şi BIRD, am prezentat propunerile de aderare Comisiilor Marii Adunări Naţionale. După ce am făcut prezentarea în faţa a sute de deputaţi care constituiau Comisiile, am fost interpelat de un deputat, pe nume Constantin Pârvulescu (fost secretar general al PCR, un cominternist cunoscut, care, totuşi, la un moment dat, a denunţat cultul personalităţii lui Ceauşescu într-un Congres al PCR - n.r.), dacă am examinat bine unde intrăm şi dacă acest act nu va afecta suveranitatea ţării? Am precizat în faţa Comisiilor reunite că am studiat cu răspundere politicile acestor instituţii şi m-am angajat că tot ce voi întreprinde în relaţiile cu FMI şi BIRD va sluji promovării interesului naţional. Comisiile au votat propunerile, iar eu am acţionat împreună cu reprezentanţii MAE pentru pregătirea semnării documentelor de aderare: ne-am consultat cu Ambasada României din SUA, cu reprezentanţii FMI şi BIRD, am stabilit data semnării (15 decembrie 1972), m-am pregătit pentru primele discuţii privind colaborarea cu cele două instituţii. La sediul FMI din Washington în prezenţa reprezentantului Ambasadei României, Mircea Răceanu, am semnat Acordul de aderare a României la FMI. După acest moment, ambasadorul român în SUA, Corneliu Bogdan, a organizat o recepţie pentru a marca istoricul eveniment. În faţa drapelului României şi al FMI, reprezentanţii celor două părţi au marcat începutul colaborării: din partea română: Florea Dumitrescu - ministrul Finanţelor, Corneliu Bogdan - ambasadorul României în SUA, Vasile Voloşeniuc - preşedintele BRCE, Mircea Răceanu - consilierul ambasadei; din partea Fondului: Lieftinck - director executiv la FMI, care a reprezentat mulţi ani grupul de ţări membre (Olanda, Iugoslavia, Israel, România) din care a făcut parte şi România, Wittome - director FMI pentru Europa, care a participat la negocierile de aderare de la început până la sfârşit şi alţi reprezentanţi ai FMI. Înainte de semnarea Acordului de Aderare, MAE a desfăşurat, prin ambasadele României, o amplă activitate de informare a ţărilor membre la FMI şi BIRD cu privire la demersurile ce se fac pentru ca şi România să devină membru la aceste instituţii. După semnarea documentelor de aderare potrivit reglementărilor FMI şi BIRD, fiecare ţară urma să voteze primirea noului membru. Astfel, s-a intensificat munca diplomatică din partea României solicitând sprijinul ţărilor dezvoltate, cu o pondere de vot importantă, în cadrul FMI să finalizeze procesul de votare pentru România. Procesul de votare din partea celorlalte ţări membre a prezentat o anumită particularitate, dat fiind că România era prima ţară socialistă din cadrul CAER care solicitase să devină membru (cu excepţia Iugoslaviei, care avea această calitate de la înfiinţarea celor două instituţii internaţionale financiare). Un sprijin substanţial l-a primit România atunci din partea autorităţilor din SUA, Anglia, Franţa, Germania Federală, Italia, Olanda şi a altor ţări membre. Demersul României s-a bucurat atunci de aprecieri elogioase şi încurajatoare. În întâlnirile pe care le aveam în acei ani cu miniştrii Finanţelor, respectiv cu guvernatorii băncilor centrale din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, în calitatea lor de guvernatori sau viceguvernatori ai ţărilor respective la FMI şi BIRD, am fost profund impresionat de atitudinea lor plină de amabilitate şi de deschidere pentru o colaborare fructuoasă în avantajul ţărilor noastre, ceea ce ne-a stimulat în demersurile întreprinse în perioada următoare. După ce România a devenit membru oficial la FMI, în cadrul unei întâlniri cu McNamara, preşedintele Băncii Mondiale, acesta mi-a spus: "Acum când România este membru al FMI şi al Băncii, ne-am gândit să-i acordăm pentru început credite într-un volum de un miliard de dolari". În sinea mea mi-am zis că Banca Mondială doreşte să impresioneze autorităţile române şi celelalte ţări socialiste despre avantajele de care se bucură România ca membru la aceste organisme internaţionale. În discuţii am mulţumit conducerii băncii pentru ce s-a gândit să facă pentru România şi l-am întrebat pe McNamara pentru ce putem folosi aceste credite, în ce domeniu, pentru ce obiective. Mi-a precizat: "În domeniul infrastructurii". L-am întrebat în continuare dacă aceşti bani trebuie să-i restituim Băncii. El mi-a răspuns că "da, este normal sunt credite rambursabile, cu un anumit termen de graţie". I-am precizat că, dacă vom folosi creditele pentru autostrăzi, drumuri, poduri, nu vom putea restitui la scadenţă, după 10-15 ani, creditele, pentru că asemenea obiective nu aduc venituri decât în timp mai mare, 20-30 de ani. I-am mai spus că România nu este suficient de dezvoltată pentru a lua bani din alte sectoare pentru a rambursa creditele pentru infrastructură. Ca urmare, nu vom putea face apel la creditele oferite decât dacă le putem folosi pentru creşterea producţiei, pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru sporirea veniturilor. Avem în programele noastre de dezvoltare economico-sociale obiective noi de realizat în diferite domenii ale industriei, agriculturii etc., avem obiective de modernizat. McNamara mi-a precizat că reglementările Băncii nu prevăd astfel de credite. I-am menţionat că, dacă am putea primi credite pentru dezvoltarea producţiei materiale: bunuri de consum, utilaje, maşini, atunci vom avea posibilitatea să ne angajăm la un volum şi mai mare de credite decât un miliard de dolari. Mi-a părut rău că l-am dezamăgit, chiar pe primul om care ne-a întins o mână, ne-a sfătuit cum să dezvoltăm colaborarea cu marea finanţă a lumii, cum putem să contribuim la progresul economiei şi al ţării. Nu am dezarmat însă. M-am despărţit de McNamara cu speranţa că vom găsi căile de colaborare. A fost un moment de insatisfacţie, dar care a pregătit o mare victorie, a unei colaborări benefice pentru România. Am reuşit să îmbunătăţim regulile Băncii Mondiale aplicate timp de circa 30 de ani, în beneficiul României şi al zecilor de ţări membre care au beneficiat ulterior de credite de producţie de la această instituţie. Întors în ţară , l-am informat pe Nicolae Ceauşescu despre poziţia prezentată conducerii Băncii, care mi-a spus că am procedat bine. După câteva săptămâni, McNamara informa autorităţile române că Banca a examinat propunerile noastre şi a modificat reglementările. Astfel, România poate accesa credite şi pentru producţie. I-am mulţumit atunci, dar o fac şi azi. "FELICITĂRI domnule MCNAMARA. Aţi dovedit că aţi fost nu numai un mare strateg militar al SUA, dar şi un vizionar de frunte în domeniul economic, financiar şi bancar!" Am pregătit obiectivele de finanţat împreună cu ministerele de resort, cu băncile (Banca de Investiţii şi Banca Agricolă) şi am început negocierile pe obiective concrete. În întreaga mea activitate ca ministru al Finanţelor am fost călăuzit de angajamentul luat în perioada de pregătire a aderării, că voi veghea şi voi milita în permanenţă pentru promovarea interesului naţional. Fiecare obiectiv pe care îl prezentam pentru a fi finanţat cu credite de la Banca Mondială era analizat împreună cu preşedinţii celor două bănci: Mihai Diamandopol, de la Banca de Investiţii, şi Ion Ruşinaru, de la Banca Agricolă (specialişti de înaltă clasă şi colaboratori de nădejde), prin prisma eficienţei, a creşterii producţiei, a productivităţii muncii şi a contribuţiei la creşterea exportului şi a veniturilor care să permită restituirea creditelor şi a dobânzilor aferente. În perioada 1973-1989, România a beneficiat de credite de la FMI şi Banca Mondială de circa şase miliarde de dolari, credite care au contribuit la creşterea economică, la industrializarea României, la modernizarea agriculturii şi a altor domenii. Experienţa arată că orientarea creditelor primite de la Banca Mondială, în special pentru dezvoltarea şi tehnologizarea producţiei, a permis României creşterea exporturilor şi a încasărilor valutare, asigurarea surselor pentru rambursarea creditelor primite şi creşterea veniturilor populaţiei. Analiza relaţiilor altor ţări cu FMI şi Banca Mondială mai scoate în evidenţă că finanţarea din credite cu prioritate a infrastructurii a dus multe ţări la creşterea datoriei externe, la sărăcie şi mizerie. Sunt edificatoare în acest sens relatările şi concluziile cuprinse în cartea: "Confesiunile unui asasin economic". Autorul volumului, John Perkins, arată că, după ce a ajutat ţările în care a lucrat cu credite de la Banca Mondială să realizeze aeroporturi, autostrăzi, să construiască centrale care să producă electricitate etc., deci a contribuit la modernizarea ţărilor respective, a ajuns la constatarea că sărăcia şi mizeria sunt mai mari după îndatorarea ţărilor decât la început şi se consideră vinovat, se consideră asasin economic. John Perkins a avut curajul să descrie asasinii economici astfel: "Mercenarii sau asasinii economici (AE) sunt profesionişti extrem de bine plătiţi care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de străine către seifurile corporaţiilor gigant şi buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi, care controlează resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzează în acest scop, variază de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, şantaj, sex, ajungând până la crimă." Am făcut această prezentare pentru a atrage atenţia autorităţilor române că au o mare răspundere în angajarea şi utilizarea creditelor de la Banca Mondială, mai ales acum, când s-a pus problema angajării unui credit de multe miliarde euro, pentru a nu lăsa generaţiilor viitoare un cadou amar - care le poate otrăvi viaţa. Revenind la relaţiile de început dintre România şi Banca Mondială, în primii 10 ani de la aderare, România a încheiat 33 de acorduri de împrumut pentru proiecte din industrie, agricultură, transporturi şi altele. Folosirea creditelor de la Banca Mondială pentru asemenea proiecte, concomitent cu creşterea producţiei interne, a contribuit la mărirea volumului de investiţii în economia naţională de la patru miliarde dolari, cât era acest volum în anul 1970, la circa 10 miliarde de dolari în fiecare din anii următori. Din cele 33 de proiecte creditate, 17 erau finanţate prin Banca de Investiţii, iar alte 16 erau finanţate prin Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară. Din totalul proiectelor 15 obiective s-au realizat integral cu echipamente şi materiale din ţară , ceea ce a impulsionat dezvoltarea unor sectoare ale industriei, dar a avut şi un impact negativ, ducând la unele întârzieri în punerea în funcţiune a obiectivelor respective. Pentru fiecare proiect de investiţie finanţat cu credite de la Banca Mondială, Banca de Investiţii şi respectiv Banca Agricolă ţineau o evidenţă strictă privind folosirea creditului - Fişa creditului şi problemele intervenite în execuţie. Periodic, Banca şi ministerul de resort analizau problemele şi stabileau măsurile care trebuiau luate. Deseori, asemenea analize se făceau în cadrul Guvernului, care se încheiau cu soluţiile de aplicat pentru finalizarea obiectivului şi atingerea parametrilor proiectaţi (producţie, productivitate, venituri la 1.000 lei fonduri fixe, export etc.). În anul 1977, de exemplu, au fost înfiinţate şi reorganizate peste 100 de întreprinderi şi centrale economice: industriale, de construcţii etc. (Întreprinderea de produse electronice şi electrice "Electroargeş" cu sediul în Curtea de Argeş, Întreprinderea de ţevi Zalău, Combinatul industrial pentru construcţii de maşini în oraşul Bistriţa, Combinatul de fibre sintetice Câmpulung, Întreprinderea de maşini unelte, accesorii şi scule în municipiul Baia Mare, Întreprinderea de rulmenţi grei Ploieşti, Întreprinderea de ţevi sudate Zimnicea, Întreprinderea de anvelope Zalău etc. Unele din aceste întreprinderi au fost finanţate şi cu credite de la Banca de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). În perioada 1972-1989, România, în calitate de membru al FMI şi BIRD, a reuşit să construiască cu credite de la Banca Mondială obiective de mare importanţă pentru economia românească: Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte, Întreprinderea de ţevi Roman, Combinatul de fibre sintetice Câmpulung Muscel, Întreprinderea de anvelope Zalău, Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău, dezvoltarea Combinatului chimic Craiova, Uzina hidroelectrică Râul Mare Retezat, CTE Turceni etapa a II-a şi multe alte zeci de unităţi economice care au creat zeci de mii de locuri de muncă, au mărit avuţia naţională a ţării. În realizarea unor astfel de obiective efortul propriu al ţării a fost determinant. Rata acumulării din venitul naţional a fost forţată o bună perioadă de timp. În intervalul 1970-1989, ponderea fondului de acumulare în venitul naţional utilizat a fost între 29,5-36,0%. În structura fondului de acumulare suma investiţiilor nete a marcat o dinamică puternică. Această rată forţată a avut şi un efect negativ. Mărindu-se frontul de investiţii peste puterile economice ale ţarii multe obiective nu au fost terminate la termen, ducând la imobilizarea unor fonduri importante, la scăderea eficienţei economice. În acest context este de menţionat că specialiştii FMI şi BIRD, în discuţiile cu reprezentanţii României, abordau asemenea aspecte, dar nu condiţionau acordarea împrumuturilor de o manieră insuportabilă. Contau în mare măsură pe răspunderea autorităţilor române. După 1989, conţinutul negocierilor şi al acordurilor de împrumut a fost diametral opus. Aceste acorduri au avut un caracter blocant, distructiv, demolator. În analizele şi scrierile mele am caracterizat acordurile încheiate după 1989 antieconomice, antinaţionale şi anticonstituţionale. Asemenea acorduri prevăd: se închid atâtea întreprinderi, se lichidează atâtea combinate industriale, agricole etc. Reiau aici o formulare din Acord: "Iniţierea privatizării a 50 de întreprinderi acceptabile pentru Banca Mondială" (deci nu contează părerea României??) prin aşa-numita metodă <în pachet> aceste întreprinderi reprezintă 10,7% din capitalul social al FPS". Deci întreprinderile se vând în pachet, deşi au fost făcute una câte una, chiar cu bani de la Banca Mondială. Desigur, vina este a autorităţilor române care s-au abătut grav de la angajamentul luat la Aderarea României la FMI şi BIRD, potrivit căruia colaborarea cu FMI şi BIRD va acţiona în direcţia promovării interesului naţional, şi de la prevederile Constituţiei României. Asemenea acorduri au dus la dezindustrializarea României, la jefuirea avuţiei naţionale şi la îndatorarea gravă a ţării, de aceea propun Parlamentului României şi preşedintelui ţării să ceară politicienilor şi guvernanţilor care au participat la ruinarea economiei şi la falimentarea ei să-şi asume răspunderea şi să stabilească sancţiuni pe măsura faptelor   COSOR : Noi care am trait etapa industrializarii Romaniei stim ce eforturi uriase au fost facute pentru ca Romania sa intre in randul tarilor dezvoltate.Ca unul care am participat la negocieri cu FMI stiu cum s-a derulat colaborarea cu acest organism si cu Banca Mondiala.Erau interesati dar si satisfacuti ca banii obtinuti se utilizau pentru dezvoltarea economiei si o spuneau deschis.Atunci cand incercau sa impuna masurii care dezavantajau economia,cum a fost cazul cresterii dobanzilor la credite li s-a explicat consecintele in economie si au cedat.Desigur,unele solicitari sre acceptau cum a fost cazul cu cresterea pretului petrolului la gura sondei de la cca 450 lei tona la 1600 lei tona. Generatia de atunci era mandra ca Romania se va ridica pe treapta care o merita si a facut eforturi supra omenesti pentru industrializarea tarii si asigurarea unui nivel de trai decent al populatiei.Aceasta dezvoltare economica deranja insa tarile care cucerisera pietele mondiale si doreau sa domine piata.O prima incercare de a distruge economia Romaniei au facut-o in anul 1980 cand au regizat intrarea in incetare de plati a Romaniei. Pt. cei care ne-am ocupat de aceste probleme ne-a surprins ca datoria externa a Romaniei de 12.5 miliarde dolari era de trei ori mai mica decat a Ungariei si de sase ori decat a Poloniei.Pana in 1989 n-au reusit sa distruga industria si agricultura Romaniei. In tara se producea si din valorificarea produselor industriale si agricole la export s-a reusit achitarea datoriei. Desigur cu eforturi supra omenesti.Momentul le-a devenit favorabil dupa 1989 cand au gasit tradatori si hoti pusi in fruntea tarii,care pentru comisioanele incasate si care pentru imbogatirea lor si a mafiei din care au facut parte au organizat distrugerea industriei si a agriculturii si vanzarea obiectivelor strategice catre cercurile de afaceri straine interesate. Romania  a ramas in sapa de lemn.Consecintele le vedem acum si viitorul este si mai sumbru.Este curios ca nu s-a gasit o minte luminata care sa curme acest jaf. Este un blestem al acestui popor roman sa fie ocupat de straini si umilit

Sunt, din pacate, si astfel de sindicate! ...

De ce se opune sindicatul insolventei Hidroelectrica. Detaliile unui contract colectiv de munca beton!

Faptul ca anumite companii au contestat intrarea in insolventa a Hidroelectrica, e de inteles. Este vorba de firme care au beneficiat pana de curand de contracte bilaterale cu Hidroelectrica, prin care primeau energie la preturi speciale, cu mult sub cel al pietei, ceea ce le-a atras apelativul de "firmele baietilor destepti din Energie". Surpinzatoare pare insa, la prima vedere, actiunea sindicatului din Hidroelectrica de a contesta, cot la cot cu "baietii destepti", insolventa. Doar la prima vedere. Pentru ca, la o lectura chiar si superficiala a contractului colectiv de munca, se poate lesne observa ca schimbarea actualei stari de lucruri nu este catusi de putin de dorit.

E seceta, deci cresc salariile!

La Hidroelectrica, peste 90% dintre salariati sunt membri de sindicat, ceea ce a facut ca urmare a nu mai putin de 16 acte aditionale la contractul colectiv de munca incheiate in ultimii 5 ani, fondul anual de salarii a ajuns in 2011 la 438 milioane lei (apropae 100 milioane de euro). O fi mult, o fi putin? Cert este ca salariile detin o pondere de aproape 15% in totalul cheltuielilor de exploatare.

Asta era valabil in 2011. Pentru 2012, cheltuielile cu personalul au fost bugetate la 461 milioane de lei, mai mari cu cca 20 milioane de lei fata de anul precedent. Se astepta o crestere a productivitatii in acest an? Posibil, numai ca seceta a dat peste cap toate calculele, ceea ce a facut ca in primele 5 luni din 2012 salariile sa detina o pondere de 18,8% din totalul cheltuielilor de exploatare.

Interesanta este si structura bugetului de salarii. In 2011, din totalul de 438 de milioane lei platiti angajatilor, doar 138 de milioane de lei, deci mai putin de o treime, il reprezinta salariile de baza. Restul de 300 de milioane au fost sporuri (75 milioane lei) si alte facilitati (de ex. 30 milioane lei prime de vacanta, 7 milioane lei prime de Ziua Energeticianului, 10 milioane lei tichete de masa, 9 milioane lei ajutoare de energie etc)

Muncim, dar muncim cu spor!

Sporurile si adaosurile, dupa ce ca sunt multe, se mai si suprapun. De exemplu, pentru concediul legal de odihna, salariatii primesc indemnizatia de concediu (egala cu drepturile salariale, care cuprind toate sporurile si adaosurile), plus o prima de vacanta egala cu indemnizatia. Sau spor de fidelitate care se acorda impreuna cu prima jubiliara pentru fidelitate. Si exemplele pot continua.

Exemple din statul de plata pe luna iunie 2012:

- angajat cu 7.938 lei salariu de baza realizeaza, cumulat cu sporurile, 23.737 lei

- conducator auto - 2.766 lei salariu de baza, 7.705 lei salariu realizat

- conducator auto - 2.766 lei salariu de baza, 9.993 lei salariu realizat

In afara de drepturile salariale, Contractul Colectiv de Munca valabil la Hidroelectrica mai contine o serie de alte beneficii pentru salariati, legate de asigurarile sociale si de sanatate. Astfel, salariatii care participa la un fond de pensii facultative (pilonul III), societatea contribuie, pe intreaga perioada a contractului de munca, cu echivalentul in lei al sumei de 400 euro intr-un an fiscal pentru fiecare salariat. E adevarat, aceasta este cuantumul pentru care astfel de cheltuieli sunt deductibile din baza de impozitare pentru impozitul pe profit.

Senzational, in atentia lui DDD: 25.000 de euro pentru fiecare pensionar anticipat!

Cea mai surprinzatoare facilitate acordata prin Contractul Colectiv de Munca este insa prevederea potrivit careia in cazul pensionarii anticipate partiale salariatul va primi un premiu care sa acopere integral penalizarea pe care o va primi la pensie. Astfel, nu numai ca nu este descurajata pensionarea anticipata, ci este premiata, pe seama bugetului companiei.

Spre exemplificare, in cazul unei secretare care a solicitat pensionarea anticipata (cu 55 luni), Casa de Pensii a stabilit o penalizare de 44,25% pentru neindeplinirea conditiilor de varsta la data pensionarii. Concret, fostei salariate i s-a stabilit o pensie de 792 lei in loc de 1421 lei. Conform prevederilor din CCM, Hidroelectrica este obligata sa plateasca dublul diferentei dintre pensia realizata si cea intreaga, pe toata durata cuprinsa intre data pensionarii si data indeplinirii conditiilor de varsta, respectiv 110.926 lei (25.000 euro!!!), suma formata din prima de fidelitate (12 salarii de baza brute - 41.736 lei) si premiul pentru pensionare (629 lei x 55 luni x 2 = 69.190 lei).

Sindicatul, si mama si tata pentru marea familie de oameni ai muncii

In plus fata de sumedenia de drepturi obtinute pentru salariati, sindicatele din Hidroelectrica au avut grija si de ele insele. Astfel, in afara de facilitati precum finantarea tuturor elementelor de logistica, spatii puse la dispozitie gratuit pt desfasurarea activitatii, mijloace de transport inclusiv pentru membrii structurilor sindicale superioare (federatii, confederatii) etc, activitatea sindicatului este sustinuta din cotizatiile salariatior, care se retin pe stat si care, la nivelul unii iulie 2012 se cifreaza la cca 110.000 lei).

Iar puterea sindicatelor este data nu doar de aspectele financiare, ci si de prevederi precum cea potrivita careia niciun salariat nu poate fi concediat fara avizul de legalitate dat de sindicat sau cea potrivit careia Hidroelectrica si-a asumat obligatia de a asigura accesul federatiilor sindicale reprezentative la toate datele tehnico-economice si sociale realizate si de perspectiva ale societatii si ale tuturor unitatilor acesteia.

Nota: toate datele si informatiile din acest articol sunt preluate din "Raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insloventa a Hidroelectrica", intocmit si facut public in august 2012 de EURO Insol, Administratorul judiciar al Hidroelectrica.

Protestul de la Televiziunea Romana

Asa cum a anuntat anterior, CNSC a organizat astazi, 18.10.2012, sub coordonarea doamnei Denisa Popovici, presedintele USS-CFR, un pichet de protest la Televiziunea Romana, unde membri ai organizatiilor componente si-au exprimat solidaritatea cu sindicalistii si ceilalti angajati ai Televiziunii Romane.

Va prezentam mai jos scrisoarea adresata, in numele CNSC, presedintelui director general Claudiu Saftoiu:

Forta a Treia

Consiliul National al Societatii Civile (CNSC)

Alianta cetatenilor carora le pasa de Romania

________________________________________________________________________

Telefon: 0736600973, 0736600961,  Fax: 0318177371

Adresa postala: B-dul Poligrafiei, nr. 4, Sector 1, Bucuresti,  Cod 013705

E-mail: platformacivica@gmail.com   Site : www.cnsc-2012.blogspot.com

  ________________________________________________________________________________________________

           

DOMNULE PREŞEDINTE DIRECTOR GENERAL

CLAUDIU ELWIS SĂFTOIU,

Noi, Consiliul Naţional al Societăţii Civile, platformă publică însumând aproximativ 60 de entităţi (sindicate, uniuni sindicale, federaţii sindicale, asociaţii, organizaţii, fundaţii, publicaţii), cu un număr total de peste 4.000.000 de membri, vă aducem la cunoştinţă solidaritatea noastră fermă cu situaţia dramatică a angajaţilor din TVR, pe care o considerăm ca fiind provocată în mod ilegitim, imoral, nelegal şi cu rea credinţă. Nu intrăm în amănuntele acestei situaţii care vă incriminează, direct şi indirect, ca principal provocator al ei. Dezbaterea sau polemica pe această temă se desfăşoară deja în spaţiul public, în cadrul dialogului social permis de regulile democraţiei. Ceea ce vrem să vă aducem la cunoştinţă este faptul că, chiar şi în situaţia în care se află acum Televiziunea Română, există soluţii pe termen scurt şi pe termen lung, prin care această instituţie poate fi readusă în circuitul public.

Reducerea numărului de angajaţi nu reprezintă o soluţie în sine, chiar dacă această măsură se impune cu necesitate. Cu atât mai mult concedierea colectivă nu e o soluţie, ci un subterfugiu care maschează incompetenţa. Schema de personal este supradimensionată, e adevărat, dar dacă e să tai, tai din balast, nu din partea funcţională. Cu alte cuvinte, unui organism supraponderal nu-i tai mâinile, picioarele sau capul ca să se încadreze în greutatea optimă, elimini ceea ce i s-a adăugat. În timpul mandatului domnului Alexandru Lăzescu, predecesorul dumneavoastră, s-au făcut aproximativ 600 de angajări peste schemă, iar în timpul mandatului dumneavoastră aproximativ 200, chiar în condiţiile în care se punea problema reducerii de personal. Ce credibilitate ar putea avea pledoaria dumneavoastră patetică privind necesitatea imperioasă a măsurilor pe care deja le-aţi demarat, dacă chiar dumneavoastră le sfidaţi?

În criteriile de rentabilizare prin concediere colectivă există şi acela că „minimalizarea cheltuielilor salariale” se va face prin  disponibilizarea celor  cu mai multe salarii compensatorii. Adică a celor cu mai multă vechime. În explicaţia pe care aţi dat-o la obiecţia că măsura este costisitoare, aţi  spus că, de fapt, aceasta va aduce economii în viitor, întrucât vechii angajaţi au salarii mai mari. Este un neadevăr enunţat public, domnule preşedinte director general! TOŢI angajaţii TVR, de la predecesorul dumneavoastră  încoace (conform noii grile de salarizare) au salarii de la 25 de milioane în sus, indiferent dacă e vorba de operator, şofer, tehnician, asistent imagine etc., pe când vechii angajaţi (adică profesioniştii cu experienţă şi studii de specialitate) nu ajung, indiferent de vechime, la această sumă. La partea redacţională lucrurile sunt puţin diferite, dar numai în ceea ce priveşte suma de referinţă, nu şi în ceea ce priveşte discriminarea dintre noii şi vechii angajaţi. Unde este economia, domnule preşedinte director general?

În privinţa moralităţii şi corectitudinii procesului de evaluare a personalului, ştim, nu e nevoie să confirmaţi sau să infirmaţi, că formularele acelea de adeziune sunt  în realitate cereri de demisie, prin care conducerea SRTv obţine consimţământul victimei de a fi executată.

Colapsul instituţiei nu s-a produs singur, domnule preşedinte director general! Banii publici care ar fi trebuit să întreţină Televiziunea n-au dispărut de la sine ci, fie prin management dezastruos, fie prin sustragere, pur şi simplu. O expertiză judiciar-contabilă ar putea clarifica situaţia iar cei vinovaţi pot fi puşi sub urmărire penală şi obligaţi să returneze pagubele. Dumneavoastră, domnule preşedinte director general, vreţi să recuperaţi aceste pagube de la cei care nu le-au făcut, iar asta ni se pare nu numai imoral, ci chiar penal. Gestiunea fondurilor din televiziune n-o fac redactorii, tehnicienii sau operatorii pe care vreţi să-i concediaţi, ci cei care vor să-i concedieze.

Domnule preşedinte director general,

Ne identificăm necondiţionat cu revendicările angajaţilor din TVR, expuse în  scrisoarea adresată Parlamentului, şi susţinem poziţia acestora, în dubla calitate pe care o avem: aceea de reprezentanţi ai societăţii civile, dar şi de contribuabili direcţi la bugetul instituţiei.

Salariaţii SRTv se prevalează, în demersul lor către Parlament, de articolul 4 - capitolul V.6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTv cu privire la obligaţiile personalului angajat, care stipulează că, „în cazul în care salariaţii SRTv constată orice fel de încălcare a legislaţiei în vigoare, a deontologiei sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei, aceştia au obligaţia de a transmite în scris Cancelariei PDG o avertizare de interes public prin care să sesizeze faptele încălcate".

Noi, Consiliul Naţional al Societăţii Civile, vă somăm, în numele celor peste 4 milioane de telespectatori, membri ai structurilor CNSC, dar şi a tuturor contribuabililor la existenţa TVR, să maifestaţi respect faţă de noi şi să treceţi la măsuri de eficientizare reale. Nu prin concediere colectivă, ci prin strategii de management, în termeni de legalitate şi constituţionalitate.

Pichetare la Televiziunea Romana

UNIUNEA SINDICATELOR DIN SPITALELE CFR

USSCFR

Presedinte : DENISA POPOVICI

E-mail : unsindcfr@yahoo.com

Telefon : 0723206753, 0752278306

                                                                                                      

Catre,

PRIMARIA GENERALA A MUNICIPIULUI BUCURESTI

DOMNULE PRIMAR GENERAL,

                            

Va aducem la cunostinta ca in ziua de joi, 18.10.2012, intre orele 11.00-12.00, USS-CFR va organiza o pichetare la intrarea din str. Pangrati a Televiziunii Romane, cu 50-100 de persoane, membri ai USSCFR si invitati din partea structurilor componente ale Consiliului National al Societatii Civile (CNSC).

Scopul pichetarii este exprimarea solidaritatii cu sindicatele din TVR.

Din partea noastra sunt imputerniciti sa asigure si sa raspunda de masurile privind buna organizare a adunarii, astfel incat aceasta sa se desfasoare in conditii pasnice, civilizate, si sa nu degenereze in acte de violenta, doamna Denisa Popovici, tel 0752278306 si dl. Miron Manega, 0735906798.

Personalul desemnat de noi sa execute masuri de ordine pe parcursul desfasurarii adunarilor va purta insemne distinctive.

Pentru asigurarea sonorizarii, organizatorii vor folosi portavoci.

In sprijinul bunei desfasurari a actiunilor, solicitam din partea Primariei si a organelor de Politie si Jandarmerie sa  ia urmatoarele masuri:

·        Din partea Primariei: aprobarea locului de pichetare;

·        Din partea Politiei si Jandarmeriei: asigurarea locului de pichetare.

Cu stima si multumiri,

PRESEDINTE,

DENISA POPOVICI

PLOSNITA PUTERII LA ROMANI SAU VIATA CA O SPAGA

Motto 

1. "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau !" ( Alexandru Lapusneanu, fost domnitor al Moldovei )

2. "Basescu e un mit, a carei nastere a fost atent construita".(Marius Oprea, istoric)

In desfasurarea ei multimilenara, Istoria Romanilor ne arata o formidabila tribulatie si emulatie a obstilor suspuse, pentru cucerirea Seii celei bantuite de Diavol a Puterii,aproape intotdeauna adjudecata de catre invingatori prin parghii si metode numai partial ortdodoxe si mai adesea amorale,imorale,ilegale,ori chiar criminale!

Din acest motiv, traditia sfasierilor la varf pentru trofeul ei,a creat o tipologie a emulilor <qvasi-sangvinara>,care,atunci cand castiga unul ia totul,ca dupa o lupta a haitelor! De aceea confruntarea politica a devenit <ciolaniada>,iar puterea s-a transformat in <ciolan>.

In etapa actuala,partidele politice care se-ntrec pentru<ofranda puterii> nu mai sunt confrerii ideologice doctrinare;ele s-au privatizat in fond si in fapte(desi nu recunosc asta nici in "ruptul capului")si sunt conduse de cei mai abili si verosi manipulatori ai cluburilor de interese,care nu mai pastreza acum in stindarde decat carcasa partinica.Sub coordonarea ticaloasa a acestor <sefi de manevre>,statul identitar suveran incepe sa se atomizeze,iar ei devin(din perspectiva Democratiei asediate pe toate planurile) veritabili neo-fanarioti,carora le mai trebuie doar cativa pasi pentru a se transforma in ucigasi de state sociale si gropari ai propriilor neamuri! Iar aceste vremuri sunt programate ocult,sa se-ntample curand. Adica,in momentul cand democratia le va permite sa monopolizeze toate fraiele puterii,conducatorii iresponsabili ai globalizarii la zi vor deveni, peste noapte, niste dictatori odiosi,care vor subordona ,controla si manipula totul,discretionar ,pana la a face marfa vandabila inclusiv istoria propriului popor!

In acest punct de risc si de balans periculos ,peste prapastia haosului ne aflam noi romanii,acum,ajunsi in pragul datei memorabile de 29 iulie,2012.

In vremuri revolute,aduse in contemporaneitatea sa de Ioan Budai Deleanu,pe accente eroi-comice, dar indeajuns de pilduitoare pentru cei de azi, se vede lupta pentru putere si controlul tiganimii <slobozite>,istorisite in chip de <batracomeomahie>,de razboi al broastelor cu sobolanii(... parca).

Confruntarile pentru putere din zilele noastre sunt si ele asociate cu lucrari ori cu situatii ale regnurilor necuvantatoare. Multi dintre romani isi povatuiesc copiii sa nu faca la viata lor politica,avertizandu-i ca aceasta ar fi o <curva imputita>de care trebuie sa se fereasca!Si,pentru ca veni vorba de chestia asta care pute ,ne vom prevala si noi de context,zicandu-i <plosnita puterii>,care poate fi ,simultan sau alternativ in ambele feluri, dincolo de orice demonstratie biologica si doar cu un strop de imaginatie adaugata.

Iar pentru ca am adus in prim plan aceste vietati execrabile,plosnitele,va voi aminti,intru folosul improspatarii memoriilor domniilor-voastre ca ele emit un damf respingator unic si specific si manifesta o <voluptate>formidabila a suptului de sange,pana ce crapa de preaplin! Numai asa si dupa aceea incep sa se usuce, pornind de la rezervorul explodat prin suprasarcina. Atunci cand este in exercitiul aspiratiei,cand functioneaza ca atare, plosnita, (chiar daca ii rupi abdomenul-cisterna) nu se decupleaza din efort: isi infige tot mai adanc acul otravit in carnea victimei si continua sa pulseze afara sange, risipit catre nicaieri, cu ultima farama de vitalitate concentrata care i-a mai ramas in falci...

De unde putem deduce ca, forta dobandita prin vampirism, se manifesta asemanator la unele fiinte,iar puterea personala a "plosnitei din dealul Cotrocenilor" de pilda, se poate defini ca dedulcirea discretionara a sugatorului din limfa buna si calda a supusilor, indiferent de ADN-ul lor, iar pe palierul puternicilor de pe etajul puterii ,mai gasim doar plosnitarie si atat: oameni, pe acolo, nu mai sunt!

In aceste conditii de atac concentrat al haitelor asupra democratiei si a statului social, protector al popoarelor si identitatilor lor nationale specifice, avem datoria sa ne regrupam si sa actionam solidar pentru prezervarea viitorului copiilor si nepotilor nostri, in caminul natural si istoric al strabunilor lor. In felul acesta, cazand exact pe subiect si tocmai de aceea, trebuie sa aratam si sa faptuim delegitimarea zdrobitoare a impostorului puterii prezidentiale, prin calea legala a votului plebiscitar, din 29 iulie curent, data strict memorabila pentru romanii adevarati si constienti. Votul din aceasta data va fi un act de constiinta angajata si lucida, de responsabilitate vibranta, mai ales pentru tineretul Romaniei care vrea sa-si construiasca viitorul in patria lui stramoseasca si nu mai accepta sa fie alungat din tara si sa se imprastie in lume anonim, ca faina orbului! Pe tot parcursul guvernarii sale, care s-a petrecut abuziv, prin desconsiderarea si umilirea multipla a poporului, prin devastarea totala a echilibrului social al romanilor, prezidentul dublu suspendat (ca Nime-n-lume!) si-a indatorat irational statul ca sa-si indestuleze privatul (mai ales pe cel din proximitatea buzunarelor sale)! 

Se spune ca T.B. e suparat si pe ex-regele romanilor, Mihai I de Hohenzollern pentru ca acesta "a tradat". (Poate ca are dreptate sa se infurie,insa... doar pentru ca Mihai a tradat inaintea lui. Altfel ?)... 

Istoricul Marius Oprea, care este autor al unei recente monografii biografice a suspendatului spune ca: "Basescu este un mit a carui nastere a fost atent construita." In felul acesta, aflam ca T.B. a fost racolat de Securitate in 1973, cand era elev al lnstitutului de Marina din Constanta, cu dosar personal de recrutare nr. 3990/09.11.1973 si folosit ca si colaborator al lucratorilor din Directia a IV-a de Contrainformatii Militare, de atunci incoace. In 1987 este numit sef al Agentiei Navrom din Anvers, Belgia; in 29 decembrie 1989 ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in subordine si pe Traian Basescu, s-a infiltrat in anturajul lui Dan Iosif si Voican Voiculescu, iar in ianuarie urmator a fost numit secretar executiv al F.S.N.. Imediat dupa Lovilutia din '89, T.B. a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navitatiei Civile din Ministerul Transporturilor, functie pe care a fost ajutat sa o obtina prin secretarul executiv al F.S.N., Silvian Ionescu si prin vechiul sau prieten Calin Marinescu (Shogunul), pe atunci presedinte al C.F.S.N. Constanta. De aici incolo politicianul astfel conturat, Traian Basescu, incepe sa urce spre varful puterii cu unghiile si cu dintii, darama pe altii si avanseaza el. In 1991 e numit ministru al Transporturilor in Guvernul Roman. De la aceasta data, a patra flota comerciala, ca marime, a lumii, preluata de la Ceausescu, a disparut piratata pe vremea comenduirii basesciene, dar, evident, el nu se face vinovat de nimic, el usturoi n-a mancat si nici gura nu-i pute! In evidentele NATO, pe site-ul Summit-ului de la Chicago se mentioneaza ca Traian Basescu este< premierul Romaniei> si in 2009 A.F.P.-ul l-a prezentat pe acelasi, motivat de un eveniment similar, tot ca "prim-ministrul Romaniei". Oare,sa nu-i stie stapanii euro-atlantici cinul pe care-l ocupa?...

In perioada cand incepuse sa devina un factor reperabil de putere,(dupa ce-l decapitase de la sefia PD-ului pe baiatul cu pullovere pe fara gat, numit Petre Roman), Basescu a trecut pe numele sau intregul material politic al "surpatului", fara sa mai puna ghilimelele primului sau plagiat major, comis in vazul lumii. Multe a facut strambe si nefacute Traian Basescu, de cand a fost propulsat pe esichierul politic dambovitean, dar, stralucirea renumelui sau vine mai intai din urmatoarele: s-a consacrat in politica, ca navigator de bulboana, cu ochii tulburi, pe corobiile bete ale puterii; omul n-a construit niciodata nimic, dar a luat totul de-a gata, trecandu-l pe numele sau la pret de deseu si a daramat tot ce nu este pe gustul interesului propriu; nu respecta pe nimeni, dar ii stie de frica pe oculti si minte de ingheata apele, in toate cele patru anotimpuri. Mai mult decat atat, imi spunea un prieten, : "omul acesta e napalm, pe unde trece parjoleste, seaca tot si usuca de-a- valma" ...

N-a ramas palier social pe care sa nu-l clatine, n-a ramas suflet de om pe care sa nu-l vatame. A taiat si smuls de la mame si copii, de la tineri si batrani, de la handicapati si sanatosi, mineri si militari, forjori si-aschietori! Un adevarat stahanovist al dezastrului! A lasat sa piara totul, sa se naruie totul; n-a creat un loc de munca si a indatorat tara stapanilor lui de la F.M.I. pe cel putin cinci generatii, pe care, astfel, le-a blestemat sa devina sclave la stapan! A calcat in picioare Constitutia si tot el striga ca nu respecta altii constitutionalitatea; a facut ca scoala <reformata> de el si slugile lui sa scoata, cum spune insusi, pe banda rulanta, "tampiti". I-a gonit din tara pe meseriasii excelenti, pe doctorii buni, pe profesorii exceptionali, pe tinerii dotati, pe motiv ca Romania nu-si permite sa plateasca pentru sine asemenea valori. A facut din fiica lui sfertodocta si agramata, prin furt mascat si contributii de la partidul portocalelor otravite, un europarlamentar roman nul, un impostor care, de fapt, este si antiroman. El insusi " s-a ales" in conditii incerte, cu mari semne de intrebare, conspirativ, prin furt si manipulare, cu ajutorul hotilor dinauntru si al raptorilor din afara ... Suntem siguri ca inamicii politici ai personajului i-au notat riguros toate greselile si derapajele (facute intotdeauna cu voie si niciodata fara voie) si-l vor ataca cu ele oportun, asa cum n-am s-o fac si eu, aici!

Dar nu pot sa nu repet intrebarea obsedanta care e pe buzele multora:

- sa nu fie roman de-al nostru domnul Basescu, ca prea taie si spanzura printre noi? ...

Desigur, nu e nici-o rusine si nimic de condamnat sa te nasti baskir, turkmean, evreu, armean, tigan, roman, gabonez, olmec, toltec, berbec, orice !

Nu etnia conteaza intr-o societate deschisa si democrata, ci calitatea si valoarea omului!

Dar sa parvii si sa prosperi catarandu-te pe minciuna pana la treapta cea mai de sus a demnitatii intr-un stat ( sau sa ascunzi adevarul, ca tot aia e!) ESTE DE NEPERMIS SI DE NESUPORTAT!

Pentru ca, uite ce scrie prolificul autor documentarist Teodor Filip, in cartea sa"Conspiratia Satanei - tinta Romania", volumul 2, editia a II-a,pagina 167, pozita 5, aparuta la Editura Obiectiv din Craiova, in 1997:

"TRAIAN BASESCU - ex-deputat, ex-ministru al Transporturilor (de 3 ori), primar general al Bucurestiului, (acum a 2-a oara presedinte suspendat al Romaniei - n.n.), nascut in satul Albita (fost Gura Hagiului, comuna Danceni (Vaslui); parinti evrei emigrati in Israel, care l-au lasat la plecare pe baiat, infiat de romanul Basescu (pe atunci tamplarul satului), care ulterior s-a mutat cu noua sa familie la Constanta, pentru un mai bun viitor al tuturor" ...

... Stati putin, domnule Filip, ca ne socati! Cum adica, marinarul care "a -necat'' a patra flota comerciala a lumii fara nici-o consecinta juridica, nu este etnic roman si nu este nascut la 4 noiembrie 1951, in oraselul Basarabi (Murfatlar), cum zugravesc mincinos biografiile oficiale? ... (Cam in acelasi fel cum se spune ca adevaratul mormant al lui Hristos nu e la Nazaret, ci in cripta Thalpiot, de la periferia Ierusalimului) ? Ne uimiti, domnule colonel(r) Teodor Filip, fost Comandant al Corpului de paza al ambasadelor din Bucuresti ! Si, treaba aceasta, din 1997 cand ati facut-o publica si pana acum, n-a sanctionat-o super-colericul Basescu, pe motiv ca-i prejudiciaza imaginea ? Adica vreti sa spuneti ca personajul acesta sinistru E DOAR UN MUTANT CONSPIRAT SI ATAT?

Nu cumva e si aceasta o basna (scorneala) acceptata tacit, daca nu cumva n-o fi decat UN MARE ADEVAR?

Atunci, domnilor, noi pe cine am votat, fiindca, de curand T.B. afirma, ca sa-l denigreze pe altul ca: "pana si biografia lui Ponta e plagiata"?! 

Dar a dumitale cum este domnule suspendat de tot ???

...HEI, VOI, PUPI-N-BASISTILOR, SARITI SI APARATI-I DREPTATEA OMULUI ! SI-AVETI GRIJA SA FIE GOL-GOLUTA SI NETAIATA IMPREJUR !...

Oblu Nicu
E-mail: falnik.deoblu@yahoo.com